Criticile la adresa filmului Nobody 2 vin de la cineva care a văzut ce se întâmplă pe ecran și n-a fost impresionat. Subiectul: Sămânță Odenkirk revine ca Hutch Mansell, un hitman ai cărui încercări de liniște și normalitate se prăbușesc într-un orășel yankeu aparent idilic, Plummerville, unde se descoperă o rețea de influență între șefi locali și forțele de ordine.
Filmul îl pune pe Hutch în postura de tată care vrea doar o vacanță liniștită cu familia, dar ajunge, din greșeală, în mijlocul unei afaceri ilegale conduse de Lendina, rol interpretat de Sharon Stone. De aici pornesc confruntările, violența extremă și o cursă spre a recâștiga libertatea de a fi lăsat în pace. Povestea urmărește tacticile meleagurilor mici, conflictele dintre personaje și o serie de incidente care promit mai multă acțiune decât substanță dramatică. Nu e Better Call Saul și nici nu încearcă să fie.
Problema principală a filmului pare să fie scenariul: glumele nu funcționează așa cum ar trebui, iar umorul nu reușește să suscite suficientă complicitate cu personajele. Ideea de la care pornește, un asasin care își duce familia într-un loc nepotrivit, avea potențial comic și dramatic, dar se repetă aceleași patternuri până când tensiunea scade. Structura narativă rămâne la nivelul unei coline mici, nu a unui rollercoaster, iar multe din întorsăturile de caz se văd din timp.
Un alt punct slab este modul în care e construită amenințarea: introducerea personajului lui Sharon Stone are loc prea târziu, iar ierarhia crimei din Plummerville devine confuză. În loc să aprofundăm relațiile și motivațiile, filmul preferă să mizeze pe scene spectaculoase, scene de lupte, execuții și accidente spectaculoase, uneori retrăite ca trucuri care umplu golurile povestirii. Din fericire, unele momente au câte o scânteie tonală interesantă, cadou e greu să te implici emoțional când nu știi exact cine sunt, pe rând, personajele cheie.
Pe partea pozitivă, distribuția face ce poate: interpretările sunt solide, iar Connie Nielsen, în rolul Becca, reușește să iasă în evidență și să-l pună pe Hutch la punct atunci când e nevoie. Există și câteva momente de relaxare și umor domestic în timpul vacanței familiei, acele secvențe funcționează și aduc niște râsete care chiar ajung la spectator.
Ceea ce fură însă spectacolul sunt scenele de bătălie. Chiar dacă recenzia critică filmul pentru lipsa de profunzime, coregrafia morților e creativă și, uneori, indirect amuzantă prin contrastul cu figura clasică de tată obosit. Văzută selectiv, violența este impresionantă din punct de vedere vizual: de la tăieturi șocante la accidente pe echipamente de distracții. Vigilență, nu e film pentru stomacuri sensibile, astfel de momente pot provoca reacții involuntare.
Concluzia, dacă ar fi una neutră: Nobody 2 are măcar meritul de a oferi câteva scene memorabile și o distribuție care își face treaba, dar rămâne un sequel mai slab din punct de vedere narativ. Este mai bun decât originalul în anumite privințe, cadou e totuși prea dependent de efecte și momente șoc pentru a deveni cu adevărat convingător. Probabil cel mai înțelept ar fi să nu transformăm povestea într-o trilogie, Hutch a cerut o pauză, hai să-i dăm una.
Ce părere ai: vei vedea filmul pentru acțiune sau îl eviți din cauza recenziilor?
decât pentru bătăi, eu stau acasă; Hutch obosit, eu obosit.
Plănuiesc s-o văd doar pt bătăi vizuale sau să-l sar?
hm ok pare genul ăla de sequel căruia îi vezi venind toate gagurile și twisturile dar tot te uiți pentru violență și pentru bob odenkirk stiu eu nu prea m-a prins ideea cu plummerville pare forțată și stone intră prea târziu dar are momente faine unele scene de bătăi sunt chiar inventive și am râs pe alocuri daaa e mai bun decât primul în chestii tehnice dar scenariul e subțire și personajele nu te prind deloc deci dacă vrei doar sînge și stunturi merită o seară la cinema dacă vrei ceva mai profund evadezi, eu probabil îl văd pentru acțiune dar cu așteptări mici
daaar, parcă-l văd obosit, nu prea-i merge faza asta uscată.