Mulți așteptau mult de la The Fantastic Four: First Steps, iar eu am intrat în sală cu rezerve, chiar dacă sunt un cinefil care iubește Avengers: Endgame și apreciam din trailer promisiunea unei distribuții carismatice, a unui design retro-futurist bine realizat și a unei prezențe colosale în mijlocul acțiunii. Filmul anunța multe, dar la ieșire l-am descris, pe scurt, ca fiind dureros de mediocru. Textul conține spoilere pentru Fantastic Four și Superman pe care ar fi bine să le iei în calcul dacă vrei să te oprești aici.
La prima impresie, totul pare prea facil pentru familia Marvel. Reed are deja tehnologia potrivită chiar la timp. Johnny învață aproape instantaneu o limbă extraterestră (cronologia pare destul de elastică). Sue are exact puterea necesară pentru fiecare situație, nimic mai mult, nimic mai puțin. Aceste soluții grăbesc deznodământul, dar pentru mine nu au generat emoție sau tensiune. Personajele sună plate, plictisite, iar lumea construită în și în jurul Baxter Building-ului radiază aceeași indiferență. Dacă filmul nu mi-ar fi spus că Fantastic Four a creat o tecnoutopie, aș fi crezut că America de pe Pământul 828 trece printr-o criză majoră.
În mod normal, la un blockbuster cu supereroi nu cer să fiu terifiat pentru soarta unui personaj, dar aștept să fiu surprins: cum scăpăm din impas? Aici, First Steps îți dezvăluie dinainte modul în care vor rezolva lucrurile și apoi procedează exact cum ți-a sugerat. Aș putea accepta asta dacă filmul ar oferi cel puțin un traseu interesant: interacțiuni care provoacă, teme riscante sau idei care să rămână după generice. Thunderbolts are aceste calități și de aceea a funcționat mai bine recent; First Steps abia dacă pornește prima treaptă și nu lasă nimic de mestecat. Totuși, pelicula rămâne o pierdere de timp plăcută de aproximativ o oră și cincizeci și cinci de minute, deși pentru mine a fost mai degrabă o dezamăgire decât o dovadă că Marvel și-a regăsit direcția.
Am văzut apoi Superman imediat după și comparația a fost nemiloasă: Superman convinge mai mult în primele trei minute decât Fantastic Four pe toată durata. Deschiderea cu Krypto, câinele neascultător al lui Superman, stabilește tonul unui film în care a fi cel mai puternic meta-creature nu înseamnă că totul devine automat simplu. Integrarea unui animal puternic, dar haotic, în locul unui companion obedient e o alegere inspirată: ar fi fost exagerat să avem două versiuni identice de Superman. Krypto haotic rezolvă o problemă narativă și aduce energie.
Dacă Fantastic Four pare să meargă pe şine de la un punct al intrigii la altul, Superman te surprinde la fiecare cotitură: un pocket universe pentru Lex, dueluri jurnalistice între Superman și Lois, un kaiju care trebuie oprit, un personaj care devine practic kryptonit. Toate par a fi plasate acolo pentru că filmul e conceput ca o colecție de benzi desenate variate, dar și pentru că tratează teme serioase: moralele intervenției în conflictele altor țări, cine trage sforile din umbră și cum își caută identitatea imigranții. Aceste întrebări creează un Superman complex. Momentele în care trebuie să-i convingă pe ceilalți să nu se arunce în luptă, sau când decide să se predea guvernului ca să-și găsească indirect câinele, arată un erou care acționează după principii, nu doar după reguli.
Ritmul alert al filmului DC nu împiedică bogăția ideilor. Nicholas Hoult construiește un Lex Luthor nuanțat, iar totul pare mai coerent decât în Fantastic Four, care, ironic, dă senzația de lungime tocmai pentru că nu reușește să genereze frecare dramatică. Poate filmul ar fi avut nevoie de mai mult timp pentru a dezvolta tensiunile, sau poate nu, problema e că ingredientele bune nu s-au combinat într-un rezultat convingător. The Incredibles, la 21 de ani de la premieră, rămâne o referință care arată cum aceeași idee centrală poate fi spusă mult mai bine.
Privind spre direcția Marvel, se simte o scădere de energie greu de recuperat. Chiar și Thunderbolts, care abordează teme despre sănătatea mintală, nu lasă în urmă acea obsesie care te face să o discuți zile întregi. First Steps nu reușește nici măcar o impresie ușoară: are farmec, dar nimic care să te zdruncine. Superman, în schimb, îmi lasă subiecte pentru analiză și interpretări care merită revizitate.
Superman are un scenariu care pune în mișcare personaje și idei, Krypto, Lois, Lex, kaiju, și asta îți oferă motive reale să revezi filmul. First Steps are distribuție, design și premise, dar le gestionează într-un mod care nu angajează. Am mai multe așteptări de la următoarele producții DC; nu mai am același entuziasm automat pentru Marvel. Credeam că First Steps va demonstra revenirea, dar m-a lovit cuieala finală.
Superman evidențiază ce poate realiza un film care jonglează cu elemente ciudate din benzile desenate și totuși construiește teme palpabile; First Steps rămâne un exemplu despre cât de mult contează ritmul, conflictul interior și riscul narativ. Crearea unui univers cinematografic credibil cere nu doar idei mari, ci și curajul de a le explora în profunzime, nu doar de a le expune. Tu pe care dintre cele două filme l-ai găsit mai intrigant: The Fantastic Four: First Steps sau Superman?
Fii primul care comentează