La sfârșitul anului, cu Ziua Mondială a SIDA în apropiere, un raport comun al Biroului Regional al OMS pentru Europa și al ECDC semnalează evoluția infecțiilor cu HIV în 53 de țări din Europa și Asia Centrală și atrage atenția asupra întârzierilor în diagnosticare care complică tratamentul și prevenirea. La peste patru decenii de la primele semne ale pandemiei de HIV/SIDA, când testarea era rară și informarea aproape inexistentă, realitatea de azi arată progrese tehnologice, dar și lacune serioase în acces și în percepție.
Raportul arată că în 2024 au fost diagnosticate 106000 de persoane cu HIV în Regiunea Europeană a OMS, iar 54% dintre aceste cazuri au fost depistate prea târziu pentru a beneficia de un tratament optim. Autoritățile de sănătate publică, OMS Europa și ECDC, trag un semnal de alarmă: lipsa testării la timp și creșterea numărului persoanelor nediagnosticate amenință obiectivul de a elimina SIDA ca problemă de sănătate publică până în 2030. De aceea recomandă măsuri urgente pentru a face testarea mai frecventă și mai accesibilă, inclusiv extinderea testelor de autodiagnostic și a opțiunilor comunitare pentru cei care nu pot sau nu vor să meargă la servicii medicale.
Distribuția pe regiuni evidențiază inegalități mari: 66% din cazuri au fost înregistrate în estul Europei, 25% în vest și 10% în centrul continentului. Din cele 106000 de cazuri raportate, 24000 provin din interiorul Uniunii Europene și Spațiului Economic European, iar aproape jumătate dintre acestea, 48%, au fost depistate tardiv. În ceea ce privește modurile de transmitere, raportul indică o pondere ceva mai mare a transmiterii heterosexuale la nivelul regiunii, cu aproximativ unul din șapte cazuri, în timp ce contactele sexuale între bărbați au reprezentat 15% și injectarea de substanțe în jur de 14%. Pe teritoriul UE/SEE, însă, relațiile sexuale între bărbați rămân cea mai frecventă cale de transmitere, reprezentând 48% din cazuri acolo.
Un alt aspect relevant este mobilitatea: aproape unul din trei diagnostice din 2024 a fost pus la persoane născute în afara țării unde au fost diagnosticate, iar în UE/SEE acest grup a constituit peste jumătate din noile diagnostice. Cele mai multe dintre aceste cazuri provin de la persoane venite din Africa Subsahariană, 32, 2%, sau din centrul și estul Europei, 26, 4%. Pe termen lung, rata diagnosticelor în Regiunea Europeană a scăzut de la 18, 3 la 11, 8 la 100000 de locuitori în ultimul deceniu, o scădere pronunțată în 2020, legată de perturbările generate de pandemia de COVID-19. După o revenire temporară între 2021 și 2023, rata a scăzut din nou în 2024, iar numărul diagnosticelor este cu aproximativ o treime mai mic decât în 2015.
Totuși, raportul avertizează că numărul persoanelor care trăiesc cu HIV fără a fi diagnosticate este în creștere, un fenomen descris ca o criză tăcută care întreține transmiterea. Directorul regional al OMS pentru Europa, Hans Kluge, atrage atenția asupra barierelor reprezentate de stigmat și discriminare, care împiedică oamenii să facă chiar și un test simplu. În același registru, directoarea ECDC, Pamela Rendi Wagner, subliniază necesitatea de a inova strategiile de diagnostic: testare comunitară, autodiagnostic și legături rapide cu îngrijirea medicală, pentru ca statutul serologic cunoscut să permită reducerea transmiterii și accesul la tratament.
106000 de cazuri în 2024 rămân o cifră ce reflectă atât progresele în raportare, cât și lacunele în prevenire și testare; cifrele regionale (66% est, 25% vest) și procentele de depistare tardivă (54% la nivel regional, 48% în UE/SEE) indică zonele unde sunt necesare intervenții concrete. Nume precum Hans Kluge și Pamela Rendi Wagner, organizații ca OMS Europa și ECDC, și soluții precum testele de autodiagnostic sunt elemente centrale în discuție. Ce crezi că ar funcționa mai bine în comunitatea ta pentru a încuraja testarea timpurie?
Fii primul care comentează