Raluca Turcan critică planul Guvernului de a reduce numărul de muncitori străini autorizați în 2026, susținând că măsura lovește firme care încă produc și plătesc taxe și că poate forța companii să își mute activitatea în străinătate. Discuția are loc după decizia de la Consiliul Național Tripartit din 29 octombrie, când s-a stabilit un contingent de maximum 90.000 de permise de muncă pentru anul viitor, cu 10.000 mai puțin decât în 2025. Ministrul Muncii, Petre Florin Manole, a justificat scăderea prin nevoia de a elibera locuri de muncă pentru românii care urmează să fie disponibilizați.
Critica Ralucăi Turcan pornește de la realitatea practică: multe companii românești se confruntă cu un deficit acut de forță de muncă și au apelat în ultimii ani la angajați din străinătate pentru posturi considerate mai puțin atractive pentru localnici. Turcan subliniază că nu se imaginează ca cineva plătit cu 7.500 de lei sau mai mult într-o companie de stat să accepte un job în ferme, menaj sau livrări pentru salariul minim. Argumentul ei este că reducerea contingentului nu rezolvă problema locurilor pentru persoanele concediate, ci creează blocaje pentru industrii vitale și riscă să determine mutarea producției în alte țări care pot oferi forță de muncă accesibilă.
De altfel, organizațiile patronale au cerut guvernului să crească contingentul la 150.000 pentru 2026, estimând că acesta reflectă deficitul real de forță de muncă din economie. Turcan preia acest demers și îl transformă într-un apel la politici mai pragmatice: ascultați mediul de afaceri și construiți strategii care să stimuleze locuri de muncă bine plătite, nu gesturi populiste care afectează companiile ce încă investesc și plătesc taxe. Ea avertizează că astfel de măsuri nu sunt pro-business și că economia nu se reconfigurează prin decizii politice hazardate.
Dincolo de argumentele politice, problema ridică întrebări despre structura pieței muncii: de ce anumite domenii nu reușesc să atragă muncitori români, când salariile și condițiile par să le facă neatractive? De ce firmele aleg să externalizeze sau să se mute din țară în loc să investească în automatizare sau în îmbunătățirea salariilor? Ministrul Muncii invocă un val de disponibilizări care ar necesita mai multe locuri pentru șomeri, dar contrargumentul mediului de afaceri e că simpla înlocuire a muncii străine cu forță de muncă locală nu funcționează fără politici care să ajusteze compatibilitatea cererii cu oferta: salarii, formare profesională, adaptarea condițiilor de muncă.
Discuția reflectă tensiunea dintre nevoia imediată de protecție a angajaților români și necesitatea de a menține competitivitatea firmelor. Un contingent mai mic poate părea o măsură protecționistă, însă fără măsuri complementare, programe de recalificare, stimulente pentru angajatori, investiții în tehnologii, efectele riscă să fie contraproductive: mai puțină producție internă, mai multe firme care pleacă, locuri de muncă care dispar. Economiile moderne se ajustează pe bază de mecanisme complexe; simpla limitare administrativă a accesului la muncitori străini nu rezolvă dezechilibrele structurale.
Patronatele și politicienii vor continua probabil să se confrunte pe acest subiect, căutând un echilibru între protecția locurilor de muncă locale și nevoile reale ale companiilor. Măsura propusă pentru 2026, 90.000 de permise, este o cifră care poate părea limpede pe hârtie, dar efectele ei vor depinde de politici conexe: câți români vor fi disponibili pentru posturile vacante, ce salarii vor fi oferite, ce stimulente vor exista pentru păstrarea producției în țară.
Petre Florin Manole și Raluca Turcan reprezintă două perspective ale aceleiași probleme: protecția angajaților vs. adaptarea mediului de afaceri. Date concrete: decizia din 29 octombrie, contingentul de 90.000 pentru 2026, propunerea patronatelor de 150.000, declarațiile publice ale celor doi politicieni. Ce urmează depinde de politica guvernamentală și de reacția firmelor la noile reglementări. Creșterea salariilor, programe de formare sau acorduri flexibile ar putea schimba dinamica pe termen mediu.
Cum credeți că s-ar putea împăca necesitatea protejării locurilor de muncă ale românilor cu nevoia firmelor de a avea acces la forță de muncă, măririle de salarii, formarea profesională sau alternative precum automatizarea?
Fii primul care comentează