Radu Vasile, CEO al Eximprod Engineering, a intervenit la Green Energy Conference organizată de The Diplomat-Bucharest pentru a discuta provocările tehnologice ale sectorului energetic din România şi modalităţile de gestionare a reţelelor electrice în era prosumatorilor, ilustrând cu piloturi din Franţa şi exemple din parcurile operate de compania sa.
De la debutul electrificării pe scară largă, reţeaua electrică a fost adesea numită cea mai complicată maşină creată de om, iar observaţiile lui Radu Vasile reconfirmă acest lucru fără exagerări: schimbările trebuie făcute pentru siguranţă şi fiabilitate, nu doar pentru imagine. Sectorul energetic nu îmbrăţişează tehnologiile noi peste noapte, ceea ce e justificat, când funcţionarea continuă e esenţială, testele şi implementările prudente sunt obligatorii. În practică, asta se traduce în două provocări majore: gestionarea energiei la scară largă şi asigurarea eficienţei operaţionale, inclusiv protecţia cibernetică extinsă pentru parcurile fotovoltaice şi eoliene.
Un fenomen tot mai clar este apariţia prosumatorilor, sute de mii de utilizatori care produc şi consumă energie cu echipamente proprii. Administrarea unei astfel de instalaţii distribuite necesită soluţii scalabile care să permită operatorilor de distribuţie să controleze procesele în mod sigur şi eficient. Exemple practice există: în Franţa rulează un pilot pentru parcuri sub 1 MW în care prosumatorii se înscriu voluntar într-un program de reducere temporară a producţiei, fiind compensaţi pentru aceasta în weekendurile de primăvară când sistemul are nevoie de echilibru. Ideea este simplă şi, aplicată corect, sprijină sistemul fără a le provoca participanţilor disconfort major.
Eximprod Engineering pune în operă propria strategie: după ce au pus în funcţiune un parc eolian acum doi ani, planurile sunt să adauge în această toamnă panouri fotovoltaice şi baterii de stocare. În iarna următoare ar urma să fie puse în funcţiune noi controlere pentru centrale, capabile să gestioneze simultan energia solară, cea eoliană şi stocarea pe acelaşi sit. Acest demers ilustrează trecerea de la instalaţii izolate la management integrat, unde hardware-ul şi software-ul interacţionează constant pentru a optimiza producţia şi consumul.
Pe lângă tehnologie, o mare parte din efort trebuie destinată oamenilor şi mentalităţii. Vasile insistă că investiţia în instruire şi schimbarea atitudinii la toate nivelurile, de la management la operaţiuni, este, probabil, cea mai importantă componentă pe termen lung. România a făcut progrese în ultimii ani: în ultimele două-trei cicluri s-a situat în jumătatea superioară a clasamentelor europene privind dezvoltarea reţelelor electrice, ceea ce oferă motive pentru un optimism pragmatic. Îmbunătăţirile tehnice contează doar dacă sunt susţinute de oameni care înţeleg ce fac şi de ce.
Gestionarea prosumatorilor la scară, integrarea tehnologiilor smart grid şi implementarea de soluţii serioase de securitate cibernetică sunt elementele cheie menţionate la conferinţă. Modele pilot, precum cel francez, şi proiectele mixte eolian-fotovoltaic-plus-baterii arată direcţia sectorului: mai multă flexibilitate, coordonare şi capacitate de adaptare. Practic, se trece de la numeroase instalaţii independente la sisteme coordonate capabile să răspundă dinamic cererii şi ofertei.
Exemplul concret al parcului eolian căruia i se adaugă panouri şi baterii ilustrează cum ar putea arăta viitorul: locaţii în care energia generată de vânt şi soare este stocată şi gestionată central pentru stabilitatea reţelei. Pilotul francez evidenţiază un alt aspect important, incluziunea prosumatorilor în mecanisme de echilibrare poate funcţiona dacă este voluntară şi corect compensată. Din perspectiva securităţii, operaţiunile la scară largă impun soluţii robuste de protecţie cibernetică, mai ales când vorbim despre mii sau sute de mii de puncte de generare distribuită.
România pare să fi înţeles că tehnologia bună nu este de ajuns: sunt necesare şi investiţii în oameni pentru a schimba modul în care se concepe reţeaua. Schimbarea mentalităţii la nivel managerial şi operaţional poate produce un impact durabil mai mare decât orice upgrade tehnic punctual. Proiectele anunţate de companii precum Eximprod sunt relevante pentru că oferă exemple concrete, cu termene: parc eolian lansat acum doi ani, panouri şi baterii planificate pentru această toamnă şi controlere operaţionale în iarnă. Astfel, discuţia trece din teorie în practică.
Radu Vasile a punctat două aspecte măsurabile: necesitatea gestionării la scară şi importanţa eficienţei combinate cu securitatea. Ambele solicită soluţii practice: platforme capabile să coordoneze sute de mii de prosumatori şi sisteme de apărare digitală adaptate infrastructurii critice. Modelele pilot şi proiectele integrate oferă deja date utile pentru decizii viitoare, iar evoluţia României în clasamentele europene arată că progresul este posibil fără forţări.
Exemplul proiectului din Franţa şi planurile concrete ale Eximprod ilustrează că tranziţia energetică nu înseamnă doar tehnologii noi, ci şi coordonare, reguli clare şi oameni pregătiţi. Creşterea numărului de prosumatori schimbă paradigma: mai multă energie dispersată cere mai multă inteligenţă centrală. Care dintre soluţii ţi se pare cea mai realistă pentru a împăca nevoia de fiabilitate cu dorinţa de inovare?
Fii primul care comentează