Economia și costul energiei nu mai sunt subiecte surprinzătoare, dar merită clarificate: Radu Nechita, economist și profesor universitar, explică pentru Ziare.com motivele creșterii prețurilor la energie în România și rolul politicilor fiscale și climatice în acest fenomen.
Majorarea prețului energiei în România nu a fost bruscă; s-a produs etapizat, sub influența mai multor factori. Nechita afirmă că guvernele cunosc cauzele reale: pe lângă tranziția verde promovată de UE, sistemul fiscal și accizele au avut un aport semnificativ. Politicile „verzi” nu sunt singurele vinovate, iar comparația cu produsele accizate, cum ar fi tutunul sau alcoolul, evidențiază un principiu clar: dacă tratezi energia ca un produs cu taxe ridicate, prețul final va crește. Toate politicile europene, consideră el, sunt orientate după obiective climatice, ceea ce afectează prețul pentru consumator.
Efectul nu este totuși identic în toate țările. E important să analizăm mixul energetic și structura economică a fiecărei națiuni. State precum Luxemburg, Malta sau Danemarca, cu economii mai orientate spre servicii, resimt în mod diferit creșterile de preț față de țările axate pe producție. România, având o pondere ridicată a industriei și agriculturii în PIB, utilizează mai multă energie pe unitate de producție decât statele ce consumă energie în principal pentru servicii sau tehnologii. Prin urmare, o majorare a costului energiei afectează mai puternic costurile de producție și, implicit, competitivitatea companiilor românești.
Nechita subliniază că, pe termen lung, efectele politicilor și ale fiscalității trebuie evaluate contextual: tranziția energetică urmărește scopuri climatice legitime, dar maniera de implementare a măsurilor și a taxelor are o importanță majoră pentru consumatori și industrie. România, cu structura sa economică încă dependentă de consumul industrial, este mai expusă la aceste creșteri. Nu este vorba doar despre etichete, Green Deal sau altele, ci despre îmbinarea deciziilor fiscale, reglementărilor europene și a mixului energetic național.
Multe dezbateri publice rămân la nivel declarativ: politici verzi versus costuri imediate. Însă realitatea practică, după cum explică Nechita, solicită atenție asupra modului de aplicare a accizelor, asupra eventualelor compensări și asupra strategiilor industriale menite să reducă dependența de energie scumpă. Un stat poate susține obiective climatice, dar trebuie și să găsească soluții pentru a nu dezavantaja industria sau consumatorii vulnerabili.
Radu Nechita oferă o perspectivă echilibrată: scumpirea energiei are cauze multiple, nu este doar rezultatul „Green Deal”, iar soluțiile cer politici coerente între fiscalitate, reglementările europene și realitățile economice locale. Un exemplu clar: România consumă mai multă energie per PIB din cauza ponderii ridicate a industriei și agriculturii, ceea ce explică de ce impactul majorărilor este mai puternic aici decât în alte state europene.
Nechita discută despre accize și mix energetic. Aceasta arată că problema se află la intersecția dintre deciziile europene și opțiunile fiscale naționale, iar datele privind ponderea industriei în PIB rămân esențiale pentru a înțelege de ce românii resimt mai acut scumpirile. Ce măsuri consideri că ar fi cele mai potrivite pentru a proteja industria românească fără a renunța la obiectivele climatice?
Fii primul care comentează