Radu Jude aduce video-arta românească în centrul Parisului cu prima sa instalație video, Sleep #2, expusă între 22 septembrie și 4 octombrie la The Film Gallery Paris. Evenimentul se suprapune cu o retrospectivă a filmelor sale găzduită de mk2 Bibliothèque × Centre Pompidou între 23 septembrie și 11 octombrie, iar proiectul a beneficiat de sprijin prin Programul Cantemir al Institutului Cultural Român, destinat promovării inițiativelor culturale românești în străinătate. Contextul evocă tradiția experimentelor cinefile și curatoriale care împletesc cinematograful cu artele vizuale, de la instalațiile video ale anilor 1960 până la intervențiile contemporane care redesenează granițele dintre ecran și spațiul public.
Sleep #2 pornește de la o idee aparent modestă: un stream live al mormântului lui Andy Warhol, capturat de EarthCam în Pittsburgh și retransmis via un desktop din București. Radu Jude reciclează episodic gluma conceptuală referitoare la celebrul film-fluviu Sleep al lui Warhol (1964), transformând-o însă într-o reflecție mai largă despre privire, durată, autor și mortalitate. Instalația rulează pe patru ecrane organizate în concordanță cu anotimpurile și se construiește din variații de lumină, repetiții și mici accidente vizuale care induc spectatorul într-o stare de observație prelungită. Prezența unei camere web în galerie încorporează publicul în mecanismul de supraveghere al lucrării: vizitatorii devin nu doar privitori, ci și componente active ale imaginii, adăugând o dimensiune contemporană discuției despre vizibilitate și autoritate.
Vernisajul din 22 septembrie cuprinde o discuție între Radu Jude, criticul Victor Morozov și programatoarea și arhivista Anastasia Melia Eleftheriou, urmată de deschiderea expoziției. Pe 30 septembrie, teoreticianul Dork Zabunyan și istoricul și criticul de film Élodie Tamayo vor aborda relația dintre cinema și spațiul galeriei, vor analiza filmele de arhivă ale lui Jude și vor dezbate locul său în cinemaul experimental contemporan; conversația va fi moderată de Victor Morozov. În aceeași seară, Cinema L’Archipel programează o proiecție aniversară în 35 mm a filmului Traité de bave et d’éternité (1951) de Isidore Isou, marcând centenarul autorului și deschizând o discuție despre influențele avangardei asupra demersului lui Jude. Pe 9 octombrie, The Film Gallery va inaugura o a doua expoziție a regizorului, The Exit of the Trains, realizată împreună cu istoricul Adrian Cioflâncă și în colaborare cu Centre Pompidou.
Radu Jude, născut în 1977 la București, și-a construit o filmografie care traversează ficțiunea, documentarul și experimentul, obținând recunoașteri importante pe scenele internaționale. Printre titlurile sale se numără Cea mai fericită fată din lume (2009), Aferim! (2015, Ursul de Argint la Berlinală), Țara moartă (2017), Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari (2018, Globul de Cristal la Karlovy Vary), Babardeală cu bucluc sau porno balamuc (2021, Ursul de Aur la Berlinală), Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii (2023, Premiul special al Juriului la Locarno), Eight Postcards from Utopia (2024, cu Christian Ferencz-Flatz) și Kontinental ‘25 (2025, Ursul de Argint pentru scenariu la Berlinală). Opera sa a fost inclusă în retrospective internaționale, cea mai recentă fiind la FIDMarseille în iulie 2025, iar trecerea către instalațiile video reflectă o evoluție naturală: cinefilia dezagregată în obiecte vizuale care cer timp și răbdare.
Proiectul Sleep #2 explorează vizibilitatea și memoria printr-un gest aparent simplu: redifuzarea live a unei pietre funerare a unui artist emblematic, reconfigurată prin tehnologie și context galeristic. Demersul leagă nume concrete, Andy Warhol, EarthCam, Centre Pompidou, The Film Gallery, și date precise, perioadele expoziției, seriile de evenimente, utilizarea peliculei 35 mm pentru proiecția lui Isou, și le pune într-un dialog despre modul în care privim și despre cât timp suntem dispuși să privim. Configurația multi-ecran și includerea spectatorului în fluxul vizual subliniază că, în era camerelor permanente și a stream-urilor, granița dintre observator și observat se estompează. Ce întrebare îți rămâne după ce reflectezi asupra modului în care tehnologia modelează memoria artistică?
Fii primul care comentează