Rachel Reeves se confruntă cu un deficit de finanțare și cu presiunea pieței înainte de bugetul de toamnă

Marea problemă a toamnei la Londra se concentrează pe cine redactează bugetul, ce va include și cui îi va reveni responsabilitatea: guvernul laburist condus de Rachel Reeves pregătește bugetul de toamnă pe 26 noiembrie, într-un context în care promisiunile din campanie se lovesc de realitățile piețelor financiare.

Situația nu este una nouă în istoria politică: executive care promit creșteri ale investițiilor și păstrarea impozitelor la niveluri neschimbate s-au confruntat adesea cu momentul în care trebuie să opteze între două variante neplăcute. Acum, Reeves trebuie să gestioneze un deficit de finanțare estimat la 20 de miliarde de lire sterline, pe care unii economiști îl consideră rezultatul restricțiilor fiscale pe care chiar echipa ei și le-a impus. Ministrul de finanțe a spus clar că facturile sunt mari și că oamenii plătesc mai mult și primesc mai puțin, formulare ce reflectă grija pentru alegători, dar și limitele practice ale promisiunilor electorale.

Presiunea vine și din piață: randamentele obligațiunilor britanice pe 30 de ani au ajuns la cel mai ridicat nivel din 1998, semn că investitorii cer o compensație mai mare pentru a deține datorie a Marii Britanii. Analiștii văd în asta un semnal privind credibilitatea fiscală a guvernului. Pe scurt, nu contează doar impulsul politic, ci și cât de dispuși sunt investitorii să aibă încredere în planurile financiare anunțate.

Criticii nu sunt indulgenti: Kallum Pickering, economist-șef la Peel Hunt, susține că guvernul s-a plasat singur într-o poziție complicată cu promisiuni dificil de susținut fără sacrificii majore. Ideea e simplă și dură, o economie de aproximativ 3.000 de miliarde de lire nu poate acoperi ușor o gaură de 20 de miliarde doar cu vorbe. Nu este doar o problemă a pieței, ci și a limitărilor politice autoimpuse.

Analiza politică arată că rădăcina tensiunii nu este neapărat o criză economică masivă, ci combinația angajamentelor electorale: laburiștii au exclus măsuri precum majorarea impozitului pe venit, a TVA-ului sau a contribuțiilor sociale și au refuzat reducerea prestațiilor sociale. În același timp, au promis fonduri suplimentare pentru sănătate, educație și apărare. În această ecuație, opțiunile pentru echilibrarea bugetului sunt strânse, fie taxe mai mari, fie reduceri de cheltuieli, iar guvernul evită ambele, rămânând blocat între a menține promisiunile și a răspunde cerințelor pieței.

Pentru Rachel Reeves, bugetul din 26 noiembrie nu reprezintă doar o listă de cifre, ci primul mare test al mandatului. Va trebui să arate cum intenționează să finanțeze cheltuielile curente fără a încălca regulile fiscale autoimpuse, care interzic finanțarea cheltuielilor uzuale prin împrumuturi. Soluțiile pot implica măsuri nepopulare sau ajustări ale planurilor inițiale, ambele cu riscuri politice și economice.

Bugetul de toamnă va spune, deci, multe despre capacitatea guvernului de a-și păstra credibilitatea fiscală și de a împăca promisiunile electorale cu așteptările pieței. Dacă Reeves reușește să găsească un echilibru, va demonstra cum pot fi gestionate așteptările publice și presiunile financiare; dacă nu, consecințele pot depăși simple corecții contabile. Între timp, randamentele obligațiunilor și opiniile economiștilor rămân indicatori demni de urmărit.

Bugetul din 26 noiembrie reprezintă un moment crucial pentru proiectul laburist: cifrele și angajamentele din campanie se confruntă direct cu semnalele pieței și așteptările publice. Care crezi că ar fi soluția acceptabilă pentru alegători: ajustarea cheltuielilor promise sau revizuirea limitelor fiscale impuse de propriul guvern?