Mii de oameni au ieșit pe străzile din mai multe orașe din Mexic ca să ceară răspunsuri legate de disparițiile forțate care macină țara. Protestele au avut loc în Mexico City, Guadalajara, Córdoba și alte locații, iar participanții, rude, prieteni și activiști pentru drepturile omului, au cerut autorităților să facă mai mult pentru a descoperi soarta celor dispăruți.
Problema e una amplă: peste 130.000 de persoane figurează ca dispărute în Mexic, majoritatea după 2007, anul în care fostul președinte Felipe Calderón a lansat ceea ce a devenit cunoscut drept „războiul împotriva drogurilor”. În multe cazuri, victimele au fost forțate să intre în carteluri sau au fost ucise pentru că s-au opus. Deși grupările criminale sunt principalii vinovați, forțele de securitate au și ele acuzații care le leagă de decese și dispariții.
De la Oaxaca în sud până la Sonora și Durango în nord, familiile au mărșăluit purtând pancarte cu fotografiile rudelor dispărute, cerând implicare reală din partea guvernului condus de președinta Claudia Sheinbaum. În Mexico City, marșul a blocat traficul pe o arteră principală a capitalei, semn că problema nu poate fi ignorată nici de circulație.
Multe familii nu au stat cu mâinile în sân; au format echipe de căutare, numite buscadores, care inspectează zone rurale și deșerturi din nord, urmând piste uneori furnizate chiar de carteluri despre locuri unde ar fi gropi comune. După descoperirea recentă în statul Jalisco a ceea ce grupurile de căutare au numit o posibilă fermă folosită de traficanți, mai mulți dintre buscadores au dispărut. Procuratura statului a comunicat ulterior că nu a găsit dovezi ale existenței unui crematoriu la acel loc.
Organizația Națiunilor Unite a catalogat situația drept o tragedie umană de proporții mari. Comparativ cu alte crize din regiune, Mexicul înregistrează un număr de dispăruți care depășește cifrele unor conflicte cunoscute: aproximativ 40.000 de persoane au dispărut în războiul civil din Guatemala (36 de ani, încheiat în 1996), iar în Argentina se estimează că 30.000 de persoane au dispărut în timpul dictaturii militare din 1976–1983.
Povestea rămâne deschisă, iar oamenii care au plecat la marșuri cer, pe drept cuvânt, acțiuni concrete și claritate în privința destinului celor dispăruți. Ce crezi că ar trebui făcut mai întâi pentru a răspunde acestei crize?
mai întâi baze de date corecte; apoi echipe mixte, protejate.
daaar, cine sa-i caute pe toti? oricum statu’ e varză, se vede.
serios, cine a fost atent la treaba asta? da, m-am uitat si eu, trist dar nimeni nu face nimic, vai.
si ma mirati? daaar, treaba e clara: statu asta fura timp de ani, politia complice, cartiele la vedere si noi tot bocim. cautatori aia (buscadores) sunt eroi, nu gluma. pt inceput: desfiintat chestii corupte, investigatii reale nu de ochii lumii, baze de date centralizate si transparente, test ADN rapid gratuit pt familii, protecție urgenta pt martori si cei care cauta. temperatura politicii? zero. si da, trebuie presiune in strada, internationale sa traga de urechi si sa puna sanctiuni la sleau. altfel se continua ca si pana acum. trist dar adevarat.