Propunerea legislativă recent prezentată urmăreşte stabilirea unui plafon pentru preţul sticlelor de apă de 500 ml în locurile în care cumpărătorii au opţiuni foarte reduse, precum spaţii din aeroporturi după controlul de securitate, gări, staţii de autobuz şi metrou, benzinării şi parcuri de servicii de pe autostrăzi. Ideea nu este complet nouă, anterior au existat măsuri asemănătoare pentru produse de larg consum în pieţe sau pentru tarife reglementate la energie, dar extinderea ei la apa îmbuteliată ridică întrebări practice şi juridice privind accesul, concurenţa şi protecţia consumatorului.
Iniţiativa, înregistrată la Senat şi susţinută de un deputat USR, stabileşte că apa îmbuteliată supusă plafonului include apa de masă, apa de izvor şi apa minerală naturală plată sau carbogazoasă, când este ambalată în recipiente de 500 ml. Pragul propus este de 0, 60 euro pe sticlă, echivalentul a 3 lei, TVA inclus, iar preţul maxim ar urma să fie afişat vizibil pe rafturi. Proiectul prevede, de asemenea, indexarea anuală a acestui preţ prin hotărâre de guvern, ceea ce ar permite ajustări în funcţie de inflaţie sau alte variaţii economice.
Iniţiatorii afirmă că măsura ar proteja consumatorii care, în spaţii cu acces restrâns sau cu puţine alternative comerciale, sunt adesea obligaţi să plătească mult mai mult pentru produse de bază precum apa. Prin instituirea unui plafon unic pentru aeroporturi şi hub-urile de transport la nivel naţional, România ar deveni astfel printre puţinele state din Uniunea Europeană care impun limite de preţ pentru apa îmbuteliată comercializată în astfel de zone cu acces restrâns.
Pe plan practic rămân însă nelămuriri privind implementarea: cine va verifica şi sancţiona eventualele încălcări, cum se armonizează măsura cu legislaţia europeană referitoare la piaţa internă şi concurenţă, şi cum vor fi trataţi operatorii concesionari din aeroporturi sau gări care operează pe baza unor contracte comerciale specifice. În plus, mecanismul de indexare anuală prin hotărâre de guvern implică proceduri politice care pot complica aplicarea rapidă a plafonului.
Textul urmează să fie dezbătut şi votat în Senat, iar dacă va fi adoptat va produce efecte uniforme asupra punctelor de vânzare din transporturi şi din zonele cu acces restrâns din întreaga ţară. Miza practică este clară: reducerea situaţiilor în care apa, un produs esenţial, devine scumpă exact în locurile unde consumatorul are cele mai puţine alternative.
Proiectul precizează explicit valoarea de 3 lei pentru o sticlă de 500 ml şi delimitează categoriile de apă incluse, iar această claritate poate uşura controlul aplicării, spre deosebire de reglementări vagi. Rămâne de văzut cum vor reacţiona comercianţii din aeroporturi, gări şi benzinării şi dacă vor apărea excepţii practice sau acorduri de compensare pentru spaţiile închiriate. Cei interesaţi pot urmări etapele legislative din Senat şi eventualele poziţii ale Autorităţii pentru Concurenţă sau ale Ministerului Economiei.
Textul confruntă două perspective: asigurarea accesului la produse esenţiale la preţuri rezonabile versus libertatea comercianţilor de a-şi stabili politicile de preţ în spaţii concesionate. Exemplul concret rămâne pragul de 3 lei pentru 500 ml şi includerea locurilor precum aeroporturi, gări, benzinării şi parcurile de servicii. Consideraţi că un plafon uniform la nivel naţional va rezolva problema preţurilor ridicate în aceste locuri sau va genera complicaţii neaşteptate pentru consumatori şi comercianţi?
Fii primul care comentează