Muzeul Național al Danemarcei a scos din uitare o mică piesă care schimbă puțin felul în care ne imaginăm vikingii: o figurină din secolul X, considerată primul portret viking cunoscut, redescoperită în arhive după mai bine de 200 de ani în depozit. Curatorul Peter Pentz a dat peste obiect și a observat că nu seamănă deloc cu stereotipul barbarilor cu coifuri cu coarne.
Figurina, o sculptură de doar 3 cm realizată dintr-un colț de morsă, înfățișează capul și trunchiul unui bărbat cu trăsături clar portretistice. Părul e pieptănat cu cărare la mijloc, barba este împletită, mustața are bucle bine definite, iar expresia pare destinsă, poate chiar jovială. Detaliile sugerează că nu e vorba de un personaj oarecare, ci probabil de cineva din elita vikingă.
Cercetătorii cred că piesa a fost inițial un reper pentru jocul de societate Hnefatafl, popular în epocă, și că a provenit dintr-un mormânt ecvestru descoperit într-un fiord din Oslo în 1796, foarte probabil cel al unui războinic. După recuperare, figurină a dispărut în depozitele muzeului pentru două secole, acoperită de praf până când a fost reidentificată de Pentz. Un exemplu clasic de „am găsit ceva în raftul greșit”.
Curatorul sugerează că modelul ar putea reprezenta un rege, iar unii merg până la a avansa numele lui Harald Bluetooth, care a domnit spre sfârșitul secolului al X-lea. Harald este recunoscut pentru unificarea Danemarcei, pentru introducerea creștinismului în regiune și pentru ocuparea temporară a Norvegiei. Totuși, nu există dovezi clare care să ateste că figurină înfățișează chiar chipul său.
Până la această descoperire, imaginile cu vikingi erau rare și adesea nespecifice. Arta vikingă a preferat motive animale, iar portretele umane autentice erau excepții; cele mai frecvente reprezentări umane rămâneau chipuri generice găsite pe monede. Această figurină oferă, pe lângă farmecul ei diminutiv, date noi despre coafuri, barbă și detalii vestimentare care pot completa imaginea despre cum arătau membrii elitei nordice.
Ce crezi că ar spune o figurină de 3 cm dacă ar putea vorbi despre viața de la curte în secolul X?
asta mică ar vorbi clar ca e mai mult decat joc. stateam la masa. slujnici urlau. venea unu, pieptanat, barba rasucita, povestea de razboaie ca pe la tv. nu era nicio coif cu coarne, doar haine bune, inele, vorbe pe spranceana. rege? poate. harald? cine stie. dar viata la curte: mizerie + fast. mananci, bei, negociezi pe sange si avere. si suburbii ale puterii, oameni care stau sa-ti faca pe plac dar iti sapa spatele. daaa, era stil, nu doar palmieru asta de mituri. vezi sa nu crezi tot ce zic povestitorii.