Despre jurnaliștii Andrzej Poczobut și Mzia Amaghlobeli, câștigători ai Premiului Saharov 2025 pentru libertatea de gândire, Parlamentul European a făcut anunțul la Strasbourg. Premiul, denumit după fizicianul și disidentul sovietic Andrei Saharov, are o tradiție de peste trei decenii și a ajuns un simbol european al apărării drepturilor omului și libertății de exprimare, de la Nelson Mandela la Malala Yousafzai, lista laureaților leagă lupta trecută pentru democrație de provocările contemporane.
Miza? Două voci critice, ambele în detenție, fiecare într-un cadru regional diferit, dar cu aceeași miză: libertatea presei. Roberta Metsola, președinta Parlamentului European, a afirmat în plen că cei doi sunt în închisoare doar pentru că au practicat jurnalism și au expus nedreptăți. Mesajul e limpede: premiul nu e doar o distincție, ci o avertizare politică și morală către guvernele care recurg la represiune.
Mzia Amaghlobeli, jurnalistă georgiană în vârstă de 50 de ani și cofondatoare a două platforme media independente, a fost condamnată în august la doi ani de detenție pentru că ar fi pălmuit un polițist în timpul unei manifestații din 12 ianuarie la Batumi, oraș de la Marea Neagră. Ea s-a făcut remarcată prin anchetele despre risipa fondurilor publice și abuzurile de putere; ca formă de protest în detenție a ținut o grevă a foamei timp de 40 de zile, pe care a întrerupt-o pentru a-și proteja sănătatea. Organizații precum Reporteri fără Frontiere solicită eliberarea ei, iar Amnesty International a criticat modul în care s-a desfășurat procesul, semnalând nereguli procedurale și părtinire și acuzând poliția de violență fizică și verbală. Mzia a fost de asemenea nominalizată pentru premiul Václav Havel acordat de Consiliul Europei; premiul respectiv a revenit anul acesta jurnalistului ucrainean Maksim Butkevici, eliberat în 2024 după detenția de către forțele ruse.
Andrzej Poczobut, în vârstă de 52 de ani, jurnalist și activist pentru drepturile minorității poloneze din Belarus, a primit la rândul său recunoaștere pentru activitatea sa critică. În februarie 2023 a fost condamnat la opt ani de închisoare, într-un context în care opoziția din Belarus cataloghează astfel de sentințe drept represalii personale ale regimului lui Aleksandr Lukașenko, aliat apropiat al Rusiei. Poczobut, fost corespondent la Minsk pentru Gazeta Wyborcza, a fost arestat la începutul lui 2021, în cadrul unei campanii ample de suprimare a presei independente, iar procesul său, ținut cu ușile închise la tribunalul regional din Grodno, l-a găsit vinovat de apeluri publice ce pun în pericol securitatea națională și de incitare la ură. Printre capetele de acuzare s-a aflat și solicitarea de sancțiuni internaționale împotriva Belarusului.
Reacțiile nu au întârziat: Svetlana Tihanovskaia, opoziționara belarusă, a profitat de ocazie pentru a transmite un mesaj de susținere deținuților politici, afirmând că nu sunt uitați și subliniind că jurnalismul nu este o infracțiune. Roman Imielski, redactor-șef la Gazeta Wyborcza, a salutat decizia și și-a exprimat speranța că premiul va ajuta la eliberarea lui Poczobut. Ceremonia de decernare a Premiului Saharov este programată în hemiciclul Parlamentului European de la Strasbourg pe 16 decembrie, dacă laureații vor putea participa, ceea ce depinde, desigur, de eventualele lor eliberări până atunci.
Premiul Saharov, acordat anual din 1988, rămâne cea mai înaltă recunoaștere a Uniunii Europene pentru drepturile omului, iar lista foștilor laureați evidențiază frecvent legătura dintre acest premiu și alte distincții internaționale; un exemplu recent este María Corina Machado, laureată Saharov în 2024 și distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace în 2025. Astfel, premiul nu doar onorează indivizi, ci atrage atenția asupra unor probleme mai largi: libertatea presei, represiunea politică și presiunile asupra societății civile în statele unde spațiul civic se restrânge.
Premiul Saharov 2025 pentru Andrzej Poczobut și Mzia Amaghlobeli rămâne un gest simbolic puternic al Parlamentului European, exprimând solidaritatea instituțiilor europene față de jurnaliști persecutați. Acest act scoate în evidență tensiunile geopolitice din regiuni distincte: Georgia, unde critici avertizează despre un derapaj autoritar după ascensiunea partidului Visul Georgian, și Belarus, supus unei represiuni sistematice de mulți ani. Elementele concrete din text, condamnările de doi ani pentru Amaghlobeli și opt ani pentru Poczobut, instituțiile implicate, Parlamentul European, Reporteri fără Frontiere, Amnesty International, Gazeta Wyborcza, și data planificată a decernării, 16 decembrie, conturează o poveste în care drepturile fundamentale sunt puse în joc și la nivel simbolic, prin recunoașteri internaționale. Credeți că astfel de premii pot influența efectiv deciziile autorităților care dețin jurnaliști?
Fii primul care comentează