Anunţul de la Stockholm privind Nobelul pentru Chimie din 2025 a adus în lumina reflectoarelor pe Susumu Kitagawa, Richard Robson şi Omar M. Yaghi, cercetători care au creat fundaţia pentru structuri metal-organice cu utilizări practice, de la extragerea apei din aerul foarte uscat până la captarea dioxidului de carbon. Conceptul nu este nou din punct de vedere teoretic, însă transformarea acestor cadre moleculare în dispozitive funcţionale reprezintă o schimbare semnificativă în felul în care chimia poate aborda probleme reale din mediul înconjurător şi din industrie.
Structurile metal-organice prezintă pori şi canale interne suficient de largi pentru a permite trecerea gazelor şi a altor substanţe chimice; imaginaţi-vă-le ca pe nişte “sponge” moleculare avansate, concepute pentru a captura, stoca sau direcţiona molecule în funcţie de criterii bine definite. Datorită muncii laureaţilor, aceste materiale pot fi utilizate pentru a extrage apă din aerul desertic, pentru a captura CO2 din emisii, pentru a reţine în siguranţă gaze toxice sau pentru a accelera reacţii chimice funcţionând ca nişte catalizatori la scară mică. Academia Regală de Ştiinţe din Stockholm subliniază că deschiderea acestor noi arhitecturi oferă chimiştilor instrumente cu ajutorul cărora pot rezolva probleme practice, ceea ce explică şi recunoaşterea prin prestigiosul premiu.
Premiul din 2025 apare într-un context recent în care chimia fusese deja lăudată pentru progrese în biologia moleculară. În 2024, Nobelul pentru Chimie a fost acordat lui David Baker pentru proiectarea computaţională a proteinelor şi lui Demis Hassabis şi John Jumper de la Google DeepMind pentru prezicerea structurilor proteice. Această succesiune ilustrează o tranziţie evidentă: instrumentele teoretice şi computaţionale se întâlnesc cu materiale ingenioase pentru a produce soluţii aplicabile. De la începutul premiilor Nobel în 1901 şi până în 2024 au fost oferite 116 distincţii în chimie; printre repere se numără Frédéric Joliot, cel mai tânăr laureat la 35 de ani (1935), şi John B. Goodenough, cel mai în vârstă, la 97 de ani (2019).
Calendarul Nobel 2025 a început cu premiul pentru Fiziologie sau Medicină, anunţat pe 6 octombrie, a continuat cu Fizica, urmat de Literatura pe 9 octombrie şi de Pace pe 10 octombrie. Premiul Sveriges Riksbank în Ştiinţe Economice în Memoria lui Alfred Nobel va fi comunicat pe 13 octombrie. Majoritatea acestor distincţii provin din iniţiativa lui Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, cu excepţia premiului pentru economie, instituit ulterior. Valoarea financiară a fiecărui Nobel este de 11 milioane de coroane suedeze, aproximativ 900.000 de euro, o sumă menită să sprijine activitatea laureaţilor, nu neapărat să le asigure o viaţă fără grija granturilor.
Miza reală a premiului acordat structurilor metal-organice nu este doar tehnică: este legată de felul în care proiectăm materiale care interacţionează cu mediul. Gândiţi-vă la modul în care aceste cadre pot transforma captarea CO2 dintr-o idee de laborator într-o soluţie industrială sau la felul în care extragerea apei din aer ar putea schimba viaţa comunităţilor din zone aride. Există paşi concreţi între moleculă şi aplicaţie: optimizarea porozităţii, stabilitatea chimică, costul de producţie şi scalarea tehnologiei. Fiecare dintre aceşti paşi implică echipe multidisciplinare, investiţii şi teste pe termen lung, ceea ce explică de ce recunoaşterea Nobel vine după decenii de muncă.
Numele laureaţilor, Susumu Kitagawa, Richard Robson şi Omar M. Yaghi, reflectă contribuţii venite din universităţi din Japonia, Australia şi Statele Unite, ceea ce evidenţiază caracterul global al cercetării moderne. Această diversitate geografică ilustrează că progresul ştiinţific se bazează pe colaborare internaţională şi schimb de idei. În acelaşi timp, tehnologiile dezvoltate au potenţialul de a fi adoptate pe scară largă numai dacă devin accesibile din punct de vedere economic şi dacă reglementările şi infrastructura permit implementarea lor.
Premiul 2025 scoate în evidenţă o direcţie în care chimia devine tot mai aplicată şi orientată spre rezolvarea unor provocări sociale, precum securitatea apei sau reducerea emisiilor. Este un exemplu limpede în care descoperiri la scară moleculară pot avea efecte practice considerabile, dar şi un memento că trecerea de la laborator la soluţie reală necesită timp, colaborare şi resurse.
Numele Omar M. Yaghi apare des în literatura de specialitate, iar aplicaţiile la captarea CO2 şi stocarea gazelor au indicatori de interes industrial; astfel de materiale sunt deja testate în diverse proiecte pilot pentru reducerea emisiilor. În privinţa sprijinului financiar, cecul de 11 milioane de coroane suedeze oferă un impuls, dar munca principală continuă în laboratoare şi în facilităţile care vor încerca să scaleze tehnologia. Interesul crescut pentru aceste structuri şi legătura cu progresele din 2024 în proiectarea proteinelor arată o convergenţă între materiale, calcule şi biologie, domenii care, puse împreună, pot naşte soluţii surprinzător de practice.
Premiul pentru structuri metal-organice evidenţiază rolul concret al chimiei în economia soluţiilor: materiale mai eficiente pentru captare, stocare şi cataliză pot reduce costuri şi pot spori fezabilitatea proiectelor de protecţie a mediului. Totuşi, trecerea la implementare implică etape legislative, financiare şi logistice pe care cercetătorii nu le pot rezolva singuri; aici intervin industria, autorităţile şi comunităţile afectate. Ritmul de adoptare a acestor materiale în anii următori va depinde de succesul experimentelor pilot şi de interesul investitorilor.
O serie de exemple din text arată legături directe între teorie şi practică: structurile metal-organice dezvoltate de laureaţi pot colecta apă din aer, capta CO2 şi cataliza reacţii; Nobelul din 2024 a fost acordat pentru programe care proiectează şi prezic structuri proteice, iar datele menţionate includ 116 premii Nobel pentru chimie până în 2024 şi suma de 11 milioane de coroane suedeze pentru premiu. Aceste informaţii conturează o imagine în care descoperirile ştiinţifice primesc recunoaştere clară, dar aplicarea lor rămâne un proces complex.
Ce părere aveţi: care dintre aplicaţiile structurilor metal-organice, captarea CO2, colectarea apei din aer sau stocarea gazelor, ar avea cel mai mare impact în regiunea dumneavoastră?
Fii primul care comentează