Premierul Ilie Bolojan amenință că își va prezenta demisia dacă partenerii de coaliție nu sprijină o diminuare substanțială a personalului din administrația locală. Contextul este familiar în politica românească: de mulți ani se poartă discuții despre eficientizarea aparatului public, despre numărul posturilor și despre costurile funcționării primăriilor și consiliilor județene.
Bolojan le-a impus colegilor din coaliție o condiție clară: rămâne în funcție numai dacă se adoptă o reformă care să conducă la disponibilizarea a cel puțin 17.000 de funcționari, argumentând că aparatul este, în opinia sa, supradimensionat. Reprezentanții PSD, UDMR și ai minorităților au solicitat însă o analiză mai aprofundată a măsurilor propuse, arătând că decizia nu poate fi una luată în grabă. Inițial, ministrul dezvoltării a propus o reducere de 25% din plafonul legal al posturilor pentru primării și consilii județene, procent aplicabil la aproape 180.000 de posturi la nivel național. În teorie, însă, această abordare ar fi păstrat, practic, toți angajații pe locurile actuale, deoarece reducerea s-ar fi referit la plafonul legal, nu la efectivul ocupat. O altă opțiune luată în considerare prevede reducerea cu 45% a numărului total de posturi, adică aproximativ 70.000 de posturi, dar aceasta s-ar traduce, în practică, prin pierderea a doar 17.000 de angajați. Discrepanța dintre procentele aplicate la plafonul legal și impactul real asupra salariaților evidențiază o problemă esențială: nu e vorba doar despre câți oameni trebuie să plece, ci despre structura conducerii, despre bugetele instituțiilor locale și despre felul în care numărul de posturi, ocupate sau nu, influențează cheltuielile și responsabilitățile administrațiilor. Decizia finală va modela atât distribuția resurselor la nivel local, cât și dinamica politică din coaliție, pentru că reformele din administrație ating interese practice și sensibilități politice.
Numărul propus de 17.000 de concedieri și valorile de 25% sau 45% aplicate la nivelul plafonului legal sunt elemente care vor fi urmărite cu atenție; la fel și poziția PSD, UDMR și a minorităților în privința analizei suplimentare cerute. În esență, pe masă stă echilibrul între dorința de reducere a cheltuielilor administrative și necesitatea de a menține servicii publice funcționale la nivel local.
Varianta mai prudentă de finalizare: cifra de 17.000 apare ca reper în negocieri, iar propunerile de reducere de 25% sau 45% arată cum formulele tehnice pot modifica efectul real al reformei. Reforma administrativă vizează nu doar posturi, ci și structura managerială și finanțarea primăriilor și consiliilor județene; rămâne de stabilit ce opțiuni concrete va adopta coaliția și cum vor fi articulate măsurile pentru a evita disfuncționalități la nivel local. Ce crezi că ar trebui prioritizat: reducerea numărului de posturi sau restructurarea conducerii și a bugetelor instituțiilor?
daaaa, fă curat, dar lasă pe cine știe… contabilu’ șef, că altfel n-o să mai mănânce nimeni bonuri.
ideea cu 17k pare ok la prima vedere dar cine plătește pe termen scurt e iar cetățeanul primariile vor rămâne subdimensionate în anumite zone și se vor bloca servicii esențiale deci mai degrabă restructurare managerială + revizuirea bugetelor înainte de tăieri masive ca sa nu rămână guri neacoperite și ca să nu se umple primăriile de interimari si pile care rămân la putere stiu sună birocratic dar e riscul real vezi să nu dai cu toporul în oameni care țin totul funcțional plus ar fi util un audit extern etapizat și compensări/reciclare profesională pentru cei concediați ca să nu crească șomajul local și să se piardă know how daaa pare complicat dar altfel e doar politică de imagine