Mii de pași grăbiți, lacrimi și rugăciuni, povestea zilelor de la o școală din Sidoarjo a ajuns acum sub lupa internațională după prăbușirea neașteptată a unei clădiri în care se aflau sute de elevi. Evenimentul readuce în atenție accidente asemănătoare din trecut, când extinderi neautorizate sau fundații slabe au avut consecințe grave, punând în oglindă necesitatea unor reguli clare și realitatea administrativă din multe școli.
Construcția care urma să fie ridicată cu două etaje s-a prăbușit în timpul unei rugăciuni comune; sute de adolescenți erau prezenți, potrivit martorilor. Autoritățile locale au explicat că o fundație instabilă nu a suportat greutatea suplimentară, iar administrația școlii nu obținuse avizele necesare pentru lucrări. În astfel de situații, aprobările nu sunt simple hârtii: ele asigură verificări structurale, calcule de sarcină și inspecții menite să prevină exact astfel de tragedii.
Operațiunile de salvare au început imediat, echipele muncind din greu printre dărâmături. Șeful agenției de căutare și salvare, Mohammad Syafii, a spus că inițial a fost neclar numărul persoanelor prinse, dar eforturile s-au concentrat pe găsirea și eliberarea supraviețuitorilor. De luni, când intervențiile s-au intensificat, treisprezece persoane au fost scoase dintre ruine; două dintre ele au decedat ulterior la spital. Miercuri, dintre doi elevi extrași din moloz, unul a fost pronunțat mort, iar celălalt primește tratament medical.
Echipele de salvare relatează momente tensionate: din sub dărâmături se mai auzeau plânsete și strigăte, iar rudelor îngrijorate li s-a permis să rămână aproape, unele chiar au campat peste noapte așteptând vești. Într-o încercare disperată de a ajunge la o victimă care dădea semne de viață și comunica cu salvatorii, se săpa un tunel sub clădire. Această metodă riscantă poate fi utilă când accesul frontal este blocat, dar aduce riscuri suplimentare de colaps.
Pericolul a rămas ridicat pe parcursul intervențiilor. Agenția pentru prevenirea dezastrelor și echipele de salvare au avertizat că mișcarea plăcilor de beton pentru a face culoare poate pune în pericol viața celor încă prinși sub dărâmături. În plus, un cutremur în larg a întrerupt temporar operațiunile, reamintind cât de fragilă poate fi stabilitatea unui şantier improvizat de salvare.
Cazul ridică întrebări practice și etice: cine răspunde pentru lucrările neterminate sau neautorizate? Cum pot autoritățile locale verifica și preveni astfel de intervenții înainte să degenerate în tragedii? Și, poate cel mai dureros, ce mecanisme există pentru a sprijini familiile care așteaptă vești despre copiii lor? Datele oficiale arată până acum treisprezece persoane eliberate și cel puțin trei decese legate direct de prăbușire și de urmările spitalizării. Numele celor responsabili din administrația locală sunt aduse în discuție, iar anchetele privind avizele lipsă sunt în desfășurare.
Accesul dificil, structura fragilă și riscul unor noi prăbușiri transformă intervenția într-una extrem de complicată. Salvatorii trebuie să găsească echilibrul între nevoia de a ajunge rapid la supraviețuitori și grija ca mișcările bruște ale resturilor să nu provoace victime suplimentare. Astfel de operațiuni solicită atât tehnică specializată, cât și o coordonare strânsă între echipele de salvare, autorități și personalul medical.
Urmărirea continuă a raportărilor va fi necesară pentru a înțelege impactul complet: numărul final al victimelor, cauzele exacte ale colapsului structural și eventualele repercusiuni juridice pentru cei care au aprobat sau executat lucrările fără autorizație. Pe lângă ancheta tehnică, rămâne problema umană a sutelor de elevi și a comunității școlare afectate.
Mohammad Syafii și echipele sale își continuă intervenția în condiții periculoase, în timp ce rudele și colegii își păstrează așteptarea la fața locului. Autoritățile au avertizat din nou asupra riscului unor noi prăbușiri, iar cutremurul local a demonstrat cât de imprevizibil poate fi contextul unei operațiuni de salvare. Totodată, lipsa autorizațiilor pentru extindere arată că graba sau economiile pe termen scurt pot transforma o clădire obișnuită într-o capcană.
Reglementările privind construcțiile și inspecțiile structurale sunt concepute pentru a preveni astfel de tragedii. Cazul din Sidoarjo amintește că respectarea lor nu este birocrație inutilă, ci protecție pentru viață. Exemple din dosar: extindere planificată cu două etaje, treisprezece persoane eliberate, cel puțin trei decese legate de incident și intervenții care au inclus săpături pentru a crea un tunel de acces. Aceste elemente subliniază gravitatea situației și complexitatea operațiunilor.
Lipsa autorizațiilor, fundația inadecvată și intervențiile de salvare care riscă noi prăbușiri rămân punctele centrale ale anchetei. Cum ar trebui schimbate procedurile pentru ca astfel de școli să nu mai ajungă în situații similare? Ce măsuri credeți că ar trebui luate pentru prevenire și informare?
Fii primul care comentează