Legăturile dintre Polonia și Germania, încărcate de pierderile și disputele rămase din perioada 1939–1945, au revenit în prim-plan după consultările bilaterale desfășurate la Berlin și după returnarea unor comori istorice sustrase în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Discuțiile au atins subiecte sensibile, precum cererile de reparații de război, o temă veche în politica poloneză, aducând în discuție atât argumente diplomatice, cât și așteptările populației.
Un sondaj realizat la sfârșitul lunii noiembrie de United Surveys pentru site-ul Wirtualna Polska indică faptul că aproape 70% dintre polonezi consideră că Germania nu a compensat suficient distrugerile produse în timpul ocupației naziste. În detaliu, 49, 8% au afirmat că Germania cu siguranță nu și-a îndeplinit obligațiile, iar alți 18, 4% au fost de acord într-o măsură mai mică cu această opinie. Datele reflectă o percepție profund critică în rândul populației, iar contextul politic intensifică polarizarea.
Diviziunile politice sunt evidente. În rândul susținătorilor coaliției de centru apar rezultate mult mai nuanțate: 6% cred ferm că Germania și-a plătit datoria, 33% sunt de acord într-o măsură moderată, 14% sunt în total dezacord, iar 28% nu au o părere clară. În tabăra de dreapta, simpatizanții partidului Lege și Justiție și ai formațiunii de extremă dreapta Confederația sunt mult mai critici: 74% consideră că reparațiile acordate până acum sunt insuficiente, iar 17% împărtășesc această opinie într-un mod mai temperat. Procentajul celor care cred ferm că Germania a făcut plăți suficiente este aproape neglijabil în acest segment, iar numărul indecișilor este foarte mic.
Pe agenda oficială polemicile au elemente cunoscute. Guvernul anterior, condus de Lege și Justiție, a depus la Berlin, în 2022, o cerere de despăgubiri în valoare de 1, 3 trilioane de euro. Executivul german susține că problema reparațiilor a fost închisă prin acorduri semnate în 1953, o teză contestată de autoritățile poloneze care subliniază că acea perioadă a urmat după ani de influență sovietică asupra Varșoviei. Ca gest umanitar, Germania a oferit 200 de milioane de euro destinate supraviețuitorilor, sumă pe care guvernul polonez a considerat-o insuficientă. Numărul supraviețuitorilor este în scădere și este estimat în prezent la aproximativ 50.000, ceea ce conferă o urgență aparte discuțiilor despre sprijin imediat.
Actualul prim-ministru, Donald Tusk, a îndemnat Germania să accelereze ajutorul pentru victimele încă în viață; el a sugerat că, dacă Berlinul nu o va face, Varșovia ar putea fi nevoită să suporte costurile. Propunerea a stârnit critici din partea unor figuri din opoziție, iar biroul președintelui Karol Nawrocki a catalogat ideea drept teribilă. Pe plan parlamentar german, însă, s-au înregistrat și progrese: parlamentarii au dat undă verde pentru propuneri privind ridicarea unui memorial permanent la Berlin dedicat victimelor poloneze ale războiului, un gest simbolic cu semnificații practice și morale.
Contextul istoric rămâne greu de ignorat când se discută reconstrucția memoriei și a justiției materiale. În timpul ocupației naziste a Poloniei, între 1939 și 1945, au fost uciși 5, 2 milioane de polonezi, dintre care unul din cinci era copil sub 10 ani. Aproximativ 2 milioane de persoane au fost folosite ca muncitori forțați, în total aproape 5 milioane de ore de muncă forțată consemnate în sursele citate, iar 600.000 au rămas cu dizabilități ca urmare a războiului. Aceste cifre conturează dimensiunea pierderilor umane și materiale care stau la baza cererilor de despăgubire și a dezbaterii publice.
Trecerea timpului și uzura politică complică găsirea unei soluții rapide. Germania insistă asupra valabilității acordurilor istorice; Polonia pune în prim-plan realitățile geopolitice ale anilor 1950 și necesitatea de a aborda direct suferința supraviețuitorilor. În paralel, restituirea unor bunuri culturale jefuite a constituit un pas concret, dar nu a satisfăcut așteptările publice. Memoriile, datele și revendicările financiare rămân, astfel, în centrul unei dezbateri care îmbină dreptul internațional, istoria și responsabilitatea morală, iar tonul negocierilor se va modifica odată cu evoluția politicii interne din ambele capitale.
Cererile de 1, 3 trilioane de euro formulate în 2022 rămân un reper al controverselor financiare și morale dintre Varșovia și Berlin. Disputa confruntă două perspective: una legală, care invocă acorduri din trecut, și una morală, orientată către supraviețuitori și memoria publică. Când se discută despre sume, reperele istorice precum cifrele victimelor sau oferta de 200 de milioane de euro devin argumente în negocieri, nu doar statistici. Care credeți că ar fi o abordare realistă și echitabilă pentru a avansa această discuție între cele două țări?
Fii primul care comentează