Polonia, împărțită între Palatul Prezidențial și guvern, transmite la Washington un semnal amestecat despre politica sa externă, iar contextul amintește de perioade în care capitala europeană părea să aibă o voce unitară pe scena internațională. Rivalitatea actuală dintre președinte și prim-ministru, cu ecouri istorice ale disputelor politice care au marcat alte etape ale democrațiilor europene, complică relațiile Varșoviei cu partenerii occidentali și suspendă rolul țării în dosarele regionale majore, în special în ceea ce privește Ucraina și legăturile strategice cu Statele Unite.
Conflictul a ajuns atât de departe încât participarea Poloniei la negocierile privind politica externă a durat doar un an și jumătate. Rivalitatea deschisă dintre Karol Nawrocki, președintele ales de dreapta, și premierul proeuropean Donald Tusk face ca mesajul transmis partenerilor să fie acum contradictoriu. Vizita lui Nawrocki la Casa Albă, pentru o întrevedere cu Donald Trump, scotea în evidență această divizare internă: pe de o parte există guvernul care formulează și promovează politica externă; pe de altă parte, președintele își caută propriul spațiu de manevră, inclusiv prin legături politice transatlantice. Între timp, absența Poloniei de la o reuniune de criză de la Casa Albă, organizată recent pentru a-l proteja pe Volodimir Zelenski de eventuale derapaje ale lui Trump, a scos în evidență semnale greu de interpretat trimise de Varșovia.
Încercările de a reanima Triunghiul de la Weimar, Polonia, Germania, Franța, slăbesc pe măsură ce Parisul și Berlinul își consolidează relațiile. Statutul Poloniei ca aliat-cheie al Kievului este tot mai mult erodat de disputele interne, în special pe tema refugiaților ucraineni. Tusk, care conduce un guvern de centru și a reușit să deblocheze fonduri europene blocate și să readucă Polonia la masa negocierilor UE după perioada de tensiune cu Bruxelles-ul, a subliniat că atribuțiile în materie de politică externă sunt stabilite de Constituție și revin guvernului condus de el. El a spus că va explica cu răbdare regulile jocului și consecințele constituționale, formulări care sună, în anumite pasaje, ca o lecție de procedură politică.
Din partea președintelui, reacțiile au fost aspre: biroul lui Nawrocki a considerat cu dispreț instrucțiunile primite de la Ministerul de Externe privind obiectivele vizitei la Washington, le-a văzut ca minimale. Ministerul s-a apărat, afirmând că documentul succint reflectă poziția guvernului. Susținători ai lui Nawrocki, precum Radosław Fogiel din Lege și Justiție, susțin că președintele are un rol mai larg în reprezentarea statului și nu poate fi redus la simplul purtător de cuvânt al cabinetului. Ministerul de Externe rămâne ferm: nu pot exista două politici externe pentru același stat, iar președintele trebuie să prezinte poziția statului, adică poziția guvernului, chiar dacă nu este de acord.
Disputa nu este doar o chestiune de orgolii; face parte dintr-un război mai amplu pentru controlul Poloniei. Tusk a preluat guvernarea în decembrie 2023, după opt ani de administrație PiS, iar Nawrocki a beneficiat de sprijinul partidului anterior. Alegerea lui Nawrocki în iunie, combinată cu revenirea lui Trump la Casa Albă, i-a complicat lui Tusk planurile de a ancora Polonia și mai ferm în nucleul Uniunii Europene. Guvernul Tusk a reușit să reactiveze fonduri UE și a impulsionat cheltuielile pentru apărare, iar performanța economică a Poloniei a reprezentat un atu în fața partenerilor europeni. Acum însă, la nivel intern, Tusk duce o luptă de uzură cu președintele, care încearcă să-și extindă influența atât în țară, cât și pe plan extern.
În primele sale săptămâni, Nawrocki a folosit dreptul de veto pentru mai multe legi promovate de guvern și a intervenit public în chestiuni de politică internă: într-o întâlnire tensionată cu cabinetul, a contestat detalii ale unui proiect pentru construcția unui aeroport și a cerut schimbări în programul guvernamental, acțiuni care arată că disputa nu este doar simbolică. Totuși, în plan extern președintele are mai multă libertate: vizita sa la Washington este prima în străinătate după preluarea mandatului și subliniază importanța relației cu Statele Unite. Oficialii săi afirmă că discuțiile vor aborda nu doar Ucraina, ci în special securitatea Poloniei și amenințările percepute de Varșovia. Tusk și Nawrocki plănuiesc totuși o întâlnire individuală înaintea plecării la Washington, semn că există, cel puțin teoretic, deschidere pentru coordonare. Alianța cu SUA rămâne un pilon esențial al securității naționale, apreciată de ambele tabere, chiar dacă perspectivele lor externe diferă.
Pe plan bilateral cu Ucraina, tensiunile interne poloneze au efecte concrete. Guvernul și președintele concurează pentru a afișa o atitudine mai dură față de imigrație, ceea ce a dus la blocarea unui proiect care ar fi extins ajutorul pentru ucrainenii din Polonia. Nawrocki a susținut că acele măsuri ar favoriza accesul ucrainenilor la servicii medicale și la alocația lunară pentru copii de 800 de zloți. Legea respinsă a ridicat totodată întrebări privind finanțarea accesului Ucrainei la internetul prin satelit Starlink, susținut de Polonia. Reacțiile publice au fost intense: ministrul pentru afaceri digitale a anunțat pe platforma X că ar putea fi sfârșitul asistenței Starlink pentru Ucraina, criticând președintele pentru atacuri politice care, în opinia sa, dăunează celor care luptă pentru independență și, implicit, îl avantajează pe Rusia.
Biroul președintelui a subliniat că poziția Poloniei privind sprijinul pentru apărarea Ucrainei rămâne neschimbată și a propus propriul proiect de lege pentru reglementarea ajutorului acordat ucrainenilor din Polonia, inclusiv posibilitatea restabilirii finanțării pentru Starlink, proiect supus votului parlamentului. Parlamentul, dominat de o majoritate ostilă lui Nawrocki, va avea ultimul cuvânt. Guvernul a anunțat că va înainta o propunere proprie pentru restabilirea finanțării Starlink înaintea sesiunii parlamentare programate între 9 și 12 septembrie.
Privită dintr-o perspectivă mai largă, disputa poloneză arată cât de fragilă poate deveni coerența unei politici externe atunci când luptele interne pentru putere devin centrul scenei politice. Situația transmite partenerilor un semnal clar: stabilitatea mesajului extern al Poloniei depinde acum de capacitatea actorilor interni de a stabili reguli clare de cooperare între instituții. În istoria modernă a Europei, solidaritatea externă a statelor a fost adesea pusă la încercare de confruntări interne; cazul Poloniei reia această lecție și scoate în evidență importanța unor instituții solide care să medieze competiția politică.
O soluție practică pentru armonizarea poziției externe a Poloniei, păstrând în același timp separația și echilibrul puterilor interne, ar putea include: instituirea unui mecanism formal de consultare între Președinție și Guvern pentru probleme de politică externă majore (de exemplu, un comitet interinstituțional cu reprezentanți permanenți), clarificarea prin legislație sau acord constituțional a competențelor fiecărei instituții în materie de politică externă, stabilirea unor proceduri obligatorii de comunicare și coordonare înaintea vizitelor și a declarațiilor internaționale, adoptarea unor linii comune de comunicare externă pentru situații sensibile (criză, securitate) și crearea unor canale informale de dialog bilateral pentru a preveni surprizele diplomatice. Aceste măsuri pot fi completate de angajamente publice reciproce și de mecanisme de mediere internă (de exemplu, Curtea Constituțională sau un mediator parlamentar) pentru a soluționa disputele care afectează imaginea externă.
asta e varza, frate, nici nu mai stii cine e la putere, stiu ca Tusk e ok dar ce naiba face Nawrocki, lol, risipă de timp și imagine, vezi să nu pierdem totuși ajutoarele pt Ucraina
Polonia trimite semnale opuse, deci partenerii rămân confuzi.