Pe străzile din Onești a apărut o nouă vestigă vizibilă a trecutului sportiv al orașului: un mural dedicat Nadiei Comăneci, pictură care a generat reacții din partea celebrei gimnaste până în Statele Unite. Născută în Onești și devenită simbol al gimnasticii mondiale după Montreal 1976, Nadia rămâne parte integrantă a imaginii orașului, iar acest mural reprezintă o celebrare vizuală a unei călătorii care a început pe saltele și a culminat pe podiumurile olimpice.
Nadia Comăneci a publicat pe rețele imagini cu muralul și a spus că se simte onorată să vadă prima pictură murală din Onești, un omagiu adus coechipierilor și sportului ei. Reacția survine în contextul în care imaginea Nadiei rămâne una dintre cele mai pregnante în memoria colectivă: la doar 14 ani a obținut prima notă de 10 din istoria gimnasticii la Jocurile Olimpice de la Montreal în 1976, iar de atunci cariera ei a inclus medalii și recorduri remarcabile.
Palmaresul vorbește de la sine: la Jocurile Olimpice Nadia a câștigat cinci medalii în 1976, trei de aur (individual compus, paralele, bârnă), una de argint cu echipa și una de bronz la sol, și alte patru medalii la Moscova 1980, printre care două de aur. La Campionatele Mondiale și Europene a adăugat numeroase titluri și medalii, consolidându-și statutul de legendă a gimnasticii. Toate aceste realizări i-au adus recunoaștere internațională, inclusiv menționări între cele mai bune sportive ale secolului XX.
Viața Nadiei după retragere s-a mutat în Statele Unite, unde locuiește acum în Venice Beach, California. Chiar și la 63 de ani, spune că rămâne activă: face mișcare 40 de minute pe zi, oriunde s-ar afla, dar își adaptează exercițiile la corpul ei. Nu aleargă, pentru că simte că i-ar afecta articulațiile, preferând exerciții de forță, mobilitate și elemente ușoare de gimnastică; uneori urcă pe bârnă doar din plăcere. Partea personală a acestei perioade este acomodarea cu stilul de viață american, unde, spune ea, a văzut frecvent la sală actorul Arnold Schwarzenegger, iar exemplul lui a contribuit la ajustarea obiceiurilor sale sportive. Nu e o scenă de film, ci două personalități care împart drumul către aceeași sală de antrenament.
Muralul din Onești apare într-un moment în care memoria sportivă capătă forme noi, dincolo de trofee: arta urbană poate reconecta locuitorii cu istoria locală și poate atrage atenția asupra numelor care au făcut istorie. Nu e doar chipul Nadiei pe perete, ci un simbol pentru generațiile care au început gimnastica în oraș și pentru cei care vor privi pictura peste ani. Fotografiile postate de Nadia au contribuit la mediatizarea inițiativei, iar reacția ei publică conferă proiectului o legitimitate emoțională pentru comunitate.
Muralurile dedicate personalităților sportive sunt, pe de o parte, o formă de recunoaștere populară și, pe de altă parte, un mijloc de a păstra vii poveștile prin imagini accesibile. În cazul Nadiei Comăneci, lucrarea din Onești leagă memoria individuală a sportivului de memoria colectivă a orașului și a țării. Imaginea Nadiei rămâne astfel ancorată în locul unde totul a început, iar gestul celor care au realizat muralul poate inspira atât nostalgici, cât și tineri curioși.
Muralul din Onești și reacția Nadiei Comăneci arată cât de puternică poate fi legătura dintre locul nașterii și performanțele internaționale. Simboluri precum nota 10 de la Montreal, numele Nadia Comăneci și orașul Onești se împletesc și funcționează ca repere culturale și istorice. Crearea acestui tip de artă urbană promovează memoria sportivă fără emfază exagerată, dar cu claritate: un nume, un loc, un portret. Voi ce părere aveți, poate un mural să motiveze mai mulți tineri din Onești să încerce gimnastica?
Fii primul care comentează