Piaţa rezidenţială din România a păşit în 2025 într-un ton mai rezervat: cumpărătorii manifestă precauţie, semnalele economice s-au atenuat, iar deciziile politice şi fiscale au creat valuri de incertitudine. Experienţa imobiliară recentă arată că perioadele de creştere accelerată sunt urmate de ajustări: după ani în care cererea a depăşit oferta, urmează o normalizare, nu neapărat o contracţie abruptă, ci mai degrabă o reaşezare.
Datele indică o scădere marcantă a încrederii consumatorilor în primele luni ale anului, cea mai accentuată din ultimele şase luni de la criza 2009–2010, dacă nu luăm în considerare şocul covid, care a fost de scurtă durată. Specialiştii Colliers estimează însă că declinul actual este mai profund şi va fi de durată: piaţa muncii dă semne de slăbiciune, instabilitatea politică şi modificările fiscale erodează puterea de cumpărare, iar toate acestea se vor reflecta în activitatea pieţei rezidenţiale pe termen scurt şi mediu.
Discuţiile de primăvară privind majorarea TVA la locuinţele noi şi incertitudinea politică au generat volatilitate. Anunţul privind ridicarea TVA la 21% începând cu 1 august 2025 a determinat mulţi cumpărători să accelereze semnarea contractelor, transformând luna iulie într-una extrem de activă în privinţa tranzacţiilor. Totuşi, specialiştii atenţionează că acest val pare efemer. Pe măsură ce noile măsuri fiscale, TVA crescut, accize mai mari la carburanţi şi costuri energetice în urcare, îşi vor arăta efectele complete, iar dobânzile vor rămâne ridicate, activitatea pe piaţa rezidenţială va slăbi vizibil în a doua jumătate a anului.
La nivel naţional au fost consemnate aproape 106.000 de tranzacţii cu unităţi individuale în primele opt luni ale anului 2025, un volum similar cu cel din aceeaşi perioadă a anului precedent, potrivit Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Chiar dacă indicatorii din construcţii, autorizaţiile de construire şi încrederea cumpărătorilor arată scăderi notabile, nu se conturează neapărat o recesiune comparabilă cu cea din 2009–2010. Mai degrabă pare o revenire la o stare normală după câţiva ani excepţional de buni, când cererea a depăşit constant oferta. Pe termen lung rămân factori solizi: marile oraşe continuă să se confrunte cu supraaglomerare şi deficit de locuinţe, iar intenţiile de cumpărare rămân mult peste nivelul pre-pandemic.
Pe partea preţurilor, presiunile rămân evidente, în special în oraşele mari. Livrările de locuinţe au scăzut cu aproximativ 5% în prima jumătate a anului 2025 faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, dar dezechilibrul cerere-ofertă se resimte mai acut în zonele centrale şi bine poziţionate, unde apartamentele au înregistrat cele mai consistente creşteri de preţ. Costurile de construcţie, influenţate de scumpirea materialelor şi de noile măsuri fiscale care afectează sectorul, menţin trendul ascendent, în marile oraşe creşterea medie este în jurul a 5%. În schimb, în zonele periferice sau în oraşele satelit, unde terenurile sunt mai accesibile şi dezvoltatorii au mai multă flexibilitate, dinamica preţurilor este mai temperată şi oferta rămâne mai robustă.
Pe termen scurt, combinaţia dintre dobânzi ridicate, TVA majorat şi erodarea puterii de cumpărare va face ca cererea să devină mai selectivă şi va reduce volumul tranzacţiilor. Piaţa muncii a intrat deja într-o fază de ajustare în al doilea trimestru, iar luna iulie a înregistrat a patra lună consecutivă cu pierdere netă de locuri de muncă în România, fapt ce împovărează deciziile de cumpărare. Totuşi, perspectiva pe termen lung rămâne relativ optimistă: Bucureştiul şi celelalte centre urbane majore sunt subdotate comparativ cu multe capitale europene, multe gospodării se confruntă încă cu supraaglomerare, iar intenţiile de achiziţie se situează semnificativ peste nivelul anterior pandemiei. Instituţii precum Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială nu anticipează, pentru moment, o corecţie economică de amploarea celei din 2009–2010, ceea ce sugerează că actualele ajustări sunt mai degrabă o realiniere a pieţei decât semne ale unei crize structurale.
Datele cheie, aproape 106.000 de tranzacţii până în august 2025, TVA majorat la 21% de la 1 august, o scădere a livrărilor cu circa 5% şi o creştere medie a preţurilor în marile oraşe de aproximativ 5%, conturează această perioadă de tranziţie. Aceste cifre arată unde persistă presiunea (centrele urbane) şi unde există spaţiu de manevră (periferii şi oraşe satelit), precum şi mecanismele care vor dicta evoluţia: politici fiscale, costuri de finanţare şi dinamica pieţei muncii. Cum vor influenţa aceste schimbări decizia de cumpărare pentru cei care se orientează către un apartament în Bucureşti sau o locuinţă într-un oraş mare?
Fii primul care comentează