Piața energetică din România rămâne sub lupa publică: în septembrie țara s-a clasat pe locul 6 în topul prețurilor din UE, cu un preț mediu de 97, 3 euro/MWh, iar această evoluție urmează o perioadă recentă caracterizată de oscilații puternice, cauzate de închiderea centralelor pe cărbune, insuficiența capacităților verzi și reconfigurări regionale după declanșarea războiului din Ucraina. În mod repetat, România s-a aflat printre piețele cele mai scumpe din Uniune, iar acum apare o ușoară relaxare, dar nu suficientă pentru a elimina incertitudinile pe termen lung.
Prețul mediu spot din septembrie a fost de 97, 3 euro/MWh, aproape cu 25% mai mare decât în august, când media era de 78, 3 euro/MWh. Totuși, comparativ cu septembrie 2024 s-a consemnat o scădere: în aceeași lună a anului precedent prețul mediu a fost 109, 63 euro/MWh, deci diferența este de circa 12, 3 euro sau 11, 2%. În august, România ocupa locul 11 în UE la costul energiei, iar în prima jumătate a anului fusese constantă în top 5, poziție în care a încheiat și 2024, când media zilnică anuală a fost 103, 5 euro/MWh, depășită doar de Irlanda și Italia.
Pe totalul anului până în prezent, media din România este 123, 5 euro/MWh, plasând iarăși țara pe locul 6, după statele baltice, Ungaria și Bulgaria. Această repoziționare în afara primelor cinci semnalează o schimbare notabilă față de începutul lui 2025, când, lună de lună, România figura printre piețele cu cele mai ridicate cotații spot din UE. De reținut și perioada iulie–septembrie 2024, când România a avut cea mai mare cotă medie spot din Uniune, 349 euro/MWh, o dovadă clară a volatilității regionale.
Analiștii pun prețurile ridicate pe seama mai multor factori: închiderea unor centrale pe bază de cărbune, lipsa unor capacități regenerabile suficiente pentru compensare, transformarea Ucrainei din exportator net în importator după izbucnirea războiului și conectivitatea electrică insuficientă între vestul UE și Balcani. Toți acești factori au exercitat presiuni asupra pieței regionale, iar efectele s-au reflectat în creșteri bruște ale cifrelor.
La nivel intern, autoritățile române continuă căutările de soluții pentru reducerea facturilor. Ministrul energiei, Bogdan Ivan, a menționat că are în vedere un proiect de lege care să blocheze deconectările pentru clienții vulnerabili și un mecanism care ar putea coborî prețul la un leu pe kilowatt, potrivit Agerpres. El a remarcat că în prezent există patru furnizori care oferă energie sub 1, 30 lei/kWh, pragul maxim valabil anterior eliminării sale la 1 iulie. Oficialul a subliniat și dimensiunea de securitate națională a energiei, argumentând că în costul multor produse ponderea energiei variază între 10% și 70%.
Aceste inițiative politice și propuneri legislative apar într-un context în care mixul energetic, conectivitatea regională și politicile de tranziție sunt esențiale. Deși datele din septembrie arată o ușoară ameliorare față de anul anterior, caracterul volatil al pieței și dependențele regionale mențin riscurile pentru consumatori și industrie. Măsuri precum interzicerea deconectărilor sau plafonările pot oferi protecție pe termen scurt, însă tranziția către surse stabile și interconexiuni robuste rămâne esențială pentru stabilitate pe termen mediu și lung.
Date concrete: septembrie 2025, 97, 3 euro/MWh; august 2025, 78, 3 euro/MWh; septembrie 2024, 109, 63 euro/MWh; media anului până acum, 123, 5 euro/MWh; iulie–septembrie 2024, 349 euro/MWh; furnizori sub 1, 30 lei/kWh, patru companii menționate de ministru. Cine resimte cel mai mult aceste variații? Consumatorii casnici vulnerabili, anumite industrii cu consum intens și, pe scară largă, economia națională prin costuri de producție majorate.
Propunerile actuale privind protecția consumatorilor vulnerabili și posibilul prag de 1 leu/kWh readuc în discuție compensările versus reformele structurale ale pieței. Exemplele din text, cifrele lunare și poziționarea în clasamentul UE, arată că soluțiile punctuale pot reduce facturile temporar, dar fără investiții în regenerabile, modernizarea rețelelor și noi interconexiuni, volatilitatea va rămâne. Cum ar funcționa, de fapt, un prag de preț stabil pe termen lung, în contextul importurilor, exporturilor și al prețurilor europene?
Fii primul care comentează