Piaţa de administrare a activelor din România a atins o bornă semnificativă: peste un milion de investitori, iar discuţiile de la Summitul Asociaţiei Administratorilor de Fonduri indică o maturizare în curs şi un potenţial de creştere încă substanţial. Această evoluţie nu este întâmplătoare: rezultă dintr-o combinaţie de creştere a veniturilor, digitalizare, instrumente de investiţii mai accesibile şi eforturi constante în educaţia financiară, factori care au schimbat treptat atitudinea românilor faţă de economisire şi plasamente. Istoric vorbind, migrarea de la depozitele tradiţionale către soluţii administrate profesional seamănă cu tranziţia graduală pe care pieţele emergente au experimentat-o în ultimele decenii, iar România pare să parcurgă acelaşi traseu, dar într-un ritm accelerat de tehnologie.
La ediţia a şaptea a Summitului AAF, Horia Gustă a anunţat că la final de septembrie ar fi fost depăşit pragul de un milion de investitori şi a adus în discuţie recordurile înregistrate la nivelul activelor administrate. Din partea autorităţilor, Gabriel Avrămescu, prim-vicepreşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară, a subliniat rolul fondurilor în dezvoltarea pieţei de capital şi sprijinul pe care supraveghetorul îl poate oferi administratorilor. Interesul pentru soluţii de economisire administrate profesional creşte, deschizând noi oportunităţi pentru sector.
Participanţii au observat că numărul investitorilor s-a dublat în câţiva ani, semn că piaţa se află într-un proces de consolidare care merită atenţie. Sergiu Manea, CEO al Băncii Comerciale Române, a insistat pe importanţa comunicării continue cu clienţii despre diversificare şi produsele de investiţii, pentru a evita capcanele ingineriei sociale. Omer Tetik, CEO la Banca Transilvania, a remarcat că mare parte din creştere a venit prin canale bancare tradiţionale şi că ar fi sănătos ca piaţa să devină mai diversificată, adică să apară mai multe alternative în afara reţelelor bancare.
Specialiştii pariază pe o creştere susţinută: estimările optimiste prevăd două sau trei milioane de investitori în perioade mai scurte decât a fost nevoie pentru primul milion, dacă se continuă promovarea conceptelor fundamentale, investiţiile în fonduri, diversificarea şi investiţiile periodice. Mihail Ion de la Raiffeisen Bank atrage atenţia asupra rolului sistemului de pensii private ca motor al pieţei de fonduri şi ca instrument de creştere a conştientizării necesităţii unor soluţii alternative la depozitele bancare pentru economisirea pe termen lung.
În privinţa preferinţelor, se observă un trend clar de diversificare: investitorii au început de obicei cu produse conservatoare, cu venit fix, apoi au trecut către instrumente mai riscante, precum acţiuni şi fonduri mixte, susţinuţi de performanţele bune ale Bursei de Valori Bucureşti. Totuşi, interesul pentru fonduri de obligaţiuni pe termen scurt rămâne ridicat, împreună cu apetitul crescut pentru expunere pe acţiuni. Horia Braun Erdei de la Erste Asset Management a explicat că performanţele bune stimulează adăugarea de noi sume în portofolii, ceea ce conduce natural la o structură mai diversificată.
Din exemple concrete de portofolii, Daniel Gavrilă de la Lion Capital a menţionat că fondul pe care îl conduce a păstrat o abordare precaută, fără schimbări majore în structura activelor. Aproximativ o treime din active sunt expuse la cele două bănci listate majore, Banca Transilvania şi BRD. Portofoliul include şi companii farmaceutice şi o componentă semnificativă de real estate, care funcţionează ca hedge într-un context inflaţionist.
Problemele structurale persistă: cea mai mare provocare este lichiditatea, în special pentru fondurile deschise. Lipsa instrumentelor şi a adâncimii pieţei complică potrivirea cererii şi ofertei de lichiditate. Alexandru Combei de la BRD Asset Management a remarcat că existenţa unor instrumente derivate şi posibilitatea short selling-ului ar putea îmbunătăţi lichiditatea.
Risc politic este, de asemenea, un factor menţionat de participanţi: eventuale turbulenţe politice, asemănătoare celor din 2024, ar putea încetini sau complica ritmul de dezvoltare, deşi nu compromit perspectivele pe termen mediu şi lung dacă factorii structurali rămân favorabili.
Sinteza temelor principale, peste un milion de investitori, creşterea activelor, diversificare către acţiuni şi fonduri mixte, rolul pensiilor private, dependenţa iniţială de canalele bancare şi nevoia unei lichidităţi mai mari, reflectă stadiul actual al pieţei româneşti. Aceste elemente arată atât progresele realizate, cât şi paşii care rămân de parcurs: adâncirea pieţei, dezvoltarea unor instrumente financiare mai variate şi extinderea canalelor de distribuţie în afara băncilor.
Un punct concret din discuţii este rolul pensiilor private şi al băncilor listate, Banca Transilvania şi BRD, care apar frecvent în portofolii şi în strategiile prezentate. Dacă piaţa va reuşi să creeze produse şi canale alternative, combinate cu educaţie financiară şi reglementări care susţin lichiditatea, ţinta de două sau trei milioane de investitori devine realizabilă. Ce părere ai: care ar fi cea mai eficientă măsură pentru a accelera diversificarea canalelor de distribuţie, mai multă educaţie financiară, introducerea unor instrumente derivate sau stimulente pentru platforme non-bancare?
Fii primul care comentează