De când oamenii au început să construiască mașinării care gândesc, conceptul de inteligență artificială a bântuit ecosistemul tehnologic, și nu numai. Pe de o parte există cercetarea academică și aplicațiile care ajung pe telefoane sau în fabrici; pe de altă parte, progresele din domeniul militar au evoluat în tăcere, adesea mult mai avansate și mai puțin vizibile. Petru Bularca, director IT pentru România și Sud-Estul Europei la Schaeffler, a abordat aceste teme la People Empowering Business Forum, organizat de The Diplomat-Bucharest, evidențiind discrepanța dintre percepția publică și realitatea din spate.
Bularca rememorează că ideea de inteligență artificială nu este nouă, rădăcinile sale merg până în anii 1950, însă pașii înainte s-au făcut adesea pe nevăzute. Există un contrast puternic între modul în care tratăm AI ca pe un spectacol și realitatea că, în anumite sectoare, tehnologia e mult mai avansată decât ne imaginăm. În special, mediul militar a condus dezvoltări păstrate departe de ochii publicului și care, după cum sugerează el, pot fi de sute de ori mai complexe decât soluțiile cu care ne întâlnim zi de zi.
Expunerile lui ating și impactul concret al AI la locul de muncă. Când angajații și tehnologia avansează împreună, lucrurile devin mai simple: instrumentele digitale pot reduce sarcinile repetitive și accelera procesele. Totuși, nimeni nu are certitudini absolute despre viitorul meseriilor inginerești. Un exemplu amintit de Bularca este dorința verbală a unor manageri ca numărul de ingineri să scadă semnificativ, o idee care ridică întrebări nu doar despre eficiență, ci și despre etica și sustenabilitatea forței de muncă.
Un alt punct adus în discuție a fost efectul introducerii de indicatori de performanță legați de utilizarea AI. Deși aceste practici pot încuraja adoptarea tehnologiei, ele pot și pune presiune suplimentară asupra angajaților. Lipsa unei informări clare despre ce înseamnă AI, ce așteptări are organizația și ce beneficii reale aduce sporește riscul de suprasolicitare sau burnout. Astfel, transformarea digitală nu înseamnă doar instrumente noi, ci și modul în care acestea sunt integrate în cultura organizațională.
Mesajul principal al lui Bularca este că tehnologia trebuie privită ca un aliat, nu ca un adversar. Organizațiile au responsabilitatea de a construi cadre echitabile și sănătoase în care angajații să poată face tranziția digitală. Numai astfel inovația devine sustenabilă, iar progresul tehnologic se materializează în avantaje reale pentru oameni și procese, nu doar în cifre din rapoarte. În lipsa ghidajului și a dialogului, cele mai promițătoare instrumente pot genera stres în loc de productivitate.
People Empowering Business Forum a adus în prim-plan întrebări practice: cine decide ritmul automatizării, cum sunt măsurate performanțele legate de AI și cum se asigură sănătatea profesională a angajaților în tranziție. Aceleași dileme apar în numeroase industrii atunci când se discută reduceri de personal sau reconfigurări ale locurilor de muncă. Exemplele concrete, precum sugestia verbală a unor manageri de a reduce semnificativ numărul de ingineri, reflectă tensiunea dintre eficiență și responsabilitate socială.
Bularca a reamintit un aspect esențial: explicarea clară a beneficiilor AI și a modului de utilizare reduce anxietatea și scade riscul de epuizare profesională. Prin urmare, adoptarea tehnologiei trebuie însoțită de politici vizibile: formare, indicatori transparenți și dialog constant între management și echipe. În absența acestor elemente, performanța măsurată în cifre poate ascunde costuri umane greu de cuantificat.
O observație practică care rămâne este că, pe termen scurt, integrarea AI poate simplifica sarcinile zilnice; pe termen mediu, ea schimbă structura muncii; iar pe termen lung, fără o strategie coerentă, poate dezechilibra raportul dintre oameni și mașini. Aceste etape necesită decizii informate, nu doar presiune pentru rezultate imediate.
Forumul a readus în discuție rolul liderilor în construirea unui cadru etic și funcțional pentru tehnologie. De la formare profesională până la stabilirea de indicatori reali și omenoși, pașii practici pot face tranziția mai ușoară pentru angajați și mai eficientă pentru organizații. În lipsa lor, inovația riscă să rămână un exercițiu teoretic sau, mai rău, o sursă de stres.
Bularca și-a concentrat ideile pe două direcții clare: înțelegerea corectă a ceea ce înseamnă AI și crearea unor condiții sănătoase pentru utilizarea ei. Dacă societatea reușește să echilibreze aceste două planuri, tehnologia poate deveni un instrument util, nu o presiune constantă. Însă rămâne deschisă întrebarea legată de sectoarele unde AI e deja avansată și ascunsă publicului.
Forumul a pus în lumină dileme practice: ce înseamnă indicatorii legați de AI, cui servesc și cine îi monitorizează. Discuțiile tehnice nu sunt doar pentru ingineri; ele influențează politicile de resurse umane, planurile de dezvoltare și bunăstarea angajaților. Exemplul managerilor care ar prefera mai puțini ingineri ar trebui tratat nu ca o predicție inevitabilă, ci ca un semnal care cere planificare și dialog.
Bularca a subliniat responsabilitatea: tehnologia avansează, dar oamenii trebuie menținuți în centrul deciziilor. Implementarea AI cere transparență, formare și un cadru corect de evaluare. Altfel, transformarea digitală riscă să creeze mai multe probleme decât rezolvă. Următorul pas pentru companii este să transforme aceste principii în practici concrete, nu doar în fraze de convenție.
Forumul a oferit un prilej de reflecție asupra modului în care gestionăm impactul AI la locul de muncă. Dezbaterea privind indicatorii, presiunea și burnout-ul arată că discuția nu e doar tehnică, ci profund umană. Este esențial ca liderii să convertească conceptele în măsuri concrete: programe de instruire, politici de evaluare echitabile și comunicare transparentă. Fără acestea, avantajele tehnologice rămân greu accesibile celor care le folosesc zilnic.
Bularca a subliniat un aspect practic: dacă nu explici ce este AI și ce aduce, riști să transformi inovația într-o sursă de stres. Aceasta nu este doar o observație teoretică, ci o direcție de management aplicabilă imediat. În medii unde instrumentele digitale devin parte din rutina zilnică, claritatea asupra așteptărilor și sprijinul pentru pregătire sunt necesare urgent.
Forumul a atras atenția asupra faptului că tehnologia nu trebuie impusă, ci integrată cu grijă. Impactul asupra vieților profesionale cere măsurători corecte, dar și empatie managerială. Ideile prezentate de Bularca pot fi un ghid pentru companiile care vor să treacă la digital fără a-și pierde oamenii pe drum.
Bularca: performanța măsurată greșit generează presiune inutilă. Indicatorii trebuie folosiți pentru sprijin, nu pentru sancțiune. Implementarea AI necesită claritate, comunicare și resurse pentru formare. Aceste elemente pot transforma un instrument într-un aliat real la locul de muncă.
Forumul a pus în prim-plan dialogul necesar între tehnologie și oameni. Dacă liderii își asumă responsabilitatea de a crea un cadru echitabil, AI poate fi o resursă utilă, nu o amenințare. Rămâne de văzut cum se vor aplica concret aceste principii în companii și cât de rapid.
Un exemplu concret: propunerea verbală a unor manageri de a reduce semnificativ numărul de ingineri ilustrează tensiunile actuale. Implementarea indicatorilor legați de AI și gestionarea riscului de burnout sunt măsuri imediate care trebuie clarificate. Ce politici de formare, ce indicatori și ce mecanisme de dialog vor adopta companiile rămâne de urmărit.
Bularca a insistat că tehnologia trebuie să fie aliatul angajatului. Acest lucru presupune măsuri practice: programe de instruire, indicatori transparenți și comunicare constantă. În absența lor, riscul de suprasolicitare crește, iar beneficiile AI pot rămâne neînțelese.
Forumul a subliniat necesitatea unui echilibru între adoptarea tehnologică și protecția angajaților. Discuțiile au fost practice, cu exemple clare și avertismente privind o implementare superficială. Organizațiile care conștientizează acest lucru pot transforma AI într-un instrument real, nu într-un factor de stres.
Bularca a pus accent pe responsabilitatea managerială: adoptarea AI trebuie realizată cu respect pentru oamenii afectați. Indicatorii de performanță legați de AI trebuie proiectați pentru a sprijini, nu pentru a pedepsi. Fără această abordare, efectele asupra angajaților pot fi dăunătoare.
O concluzie finală: schimbarea tehnologică e inevitabilă, dar felul în care o gestionăm decide dacă devine oportunitate sau povară. Exemplele și propunerile din forum pot fi un punct de plecare pentru companii care vor să integreze AI într-un mod sănătos și eficient.
Forumul a evidențiat întrebările practice pe care toate organizațiile trebuie să le pună. Implementarea AI cere planificare, comunicare și politici care protejează angajații. Fără acestea, riscurile pot depăși beneficiile.
Bularca: tehnologia trebuie să fie un aliat. Aceasta implică claritate, instruire și indicatori bine gândiți. Doar astfel transformarea digitală poate fi sustenabilă.
Ce măsuri concrete crezi că ar trebui luate în companiile din România pentru a integra AI fără a pune presiune excesivă pe angajați?
Am citit și-am rămas cu un gust amar. Parcă toți vor eficiență, reducere costuri, dar nimeni nu zice ce fac cu oamenii rămași în urmă. Știu că unele lucruri se pot automatiza și e ok, dar ideea asta verbală cu „reducem inginerii” sună rece, ca și cum am fi piese de schimb. Eu am văzut colegi aruncați la omenire, fără reconversie, doar pentru cifre trimestriale.
De aia mi se pare esențial: programe serioase de recalificare, timp real de adaptare, salarii corecte pe perioada tranziției și indicatori care măsoară și starea psihică, nu doar productivitatea. Si da, transparență — spune clar ce face AI, ce decizii poate lua singură, cine răspunde dacă merge prost.
E trist că vorbim de „aliat” când, în practică, multe firme tratează tehnologia ca pe un tăietor de bugete. Probabil asta e realitatea pe care nu vrem s-o recunoaștem.