Petr Pavel, președintele Cehiei, declară la NATO Days din Mošnov că Alianța trebuie să răspundă, inclusiv prin mijloace militare, la încălcările spațiului aerian comise de Rusia; afirmațiile vin după incidente recente în Estonia și Polonia, unde avioane și drone rusești au traversat fără autorizație frontiere aeriene ale membrilor NATO.
Confruntările aeriene în zona Mării Baltice nu sunt o noutate: de la episoadele tensionate din perioada Războiului Rece până la incidentele recente, traficul militar și manevrele provocatoare au fost constantă, punând la încercare mecanismele securității colective. La inaugurarea NATO Days, Petr Pavel a subliniat importanța apartenenței la NATO pentru clarificarea alianțelor și intereselor comune. El a menționat direct încălcarea spațiului aerian estonian de către avioane de vânătoare rusești și intruziunile cu drone care au afectat Polonia, precizând că astfel de incidente privind securitatea regională privesc pe toți: dacă nu rămânem uniți, consecințele pot atinge fiecare membru al Alianței.
Pe canale oficiale și în interviuri TV, Pavel a mers mai departe, afirmând că reacția NATO la asemenea provocări trebuie să includă opțiuni militare, „inclusiv prin mijloace militare”, explicând că o reacție adecvată ar transmite Rusiei că a depășit o limită. A precizat că aceasta nu înseamnă dorința unei escaladări gratuite, dar a pus în discuție și posibilitatea doborârii unui avion care încalcă spațiul aerian al unui stat membru. Declarațiile au fost relatate de agenții precum CTK și Radio Praga și preluate de UNN.
Incidentul din Estonia s-a petrecut vineri, când trei MIG-31 rusești au pătruns în spațiul aerian în jurul insulei Vaindloo, între orele 9:58 și 10:10, potrivit forțelor armate estoniene. Ministerul de Externe estonian a convocat imediat însărcinatul cu afaceri al Rusiei la Tallinn pentru a-i preda o notă de protest. Autoritățile estoniene au confirmat încălcarea atât pe radar, cât și prin observație vizuală, în timp ce Moscova a negat intrarea aeronavelor sale în spațiul estonian. Oficialii locali au sugerat că ar fi putut fi o manevră menită să distragă atenția aliaților de la situația din Ucraina.
Piloții ruși, susține Estonia, au ignorat semnalele transmise de piloții italieni din Misiunea NATO de Poliție Aeriană în Marea Baltică. Aceasta ar explica de ce aeronavele au rămas atât de mult în spațiul estonian fără a se conforma instrucțiunilor: avertismentele nu ar fi fost respectate. Colonelul Ants Kiviselg, comandantul Centrului de Informații Militare din Estonia, a spus că rămâne de stabilit dacă trecerea a fost intenționată, dar a subliniat că piloții ruși ar fi trebuit să știe poziția lor. El a adăugat că, în acel moment, piloții nu reprezentau o amenințare militară directă.
Situația urmează unui alt incident grav din 10 septembrie, când în jur de 20 de drone rusești au intrat în spațiul aerian polonez. Polonia a activat mecanismul de consultare în baza articolului 4 al Tratatului NATO, iar ulterior Alianța a lansat misiunea Eastern Sentry pentru consolidarea apărării pe flancul estic. Estonia a anunțat de asemenea că va solicita consultări sub articolul 4, iar oficialii au respins necesitatea declanșării articolului 5, clauza de apărare colectivă, pe baza evaluărilor aliaților după aceste evenimente.
Contextul geopolitic este complex: unele state aliate invocă precedentul din 2015, când Turcia a doborât un avion de luptă rusesc care îi încălcase teritoriul, însă oficialii estonieni și alți miniștri ai apărării au remarcat că acel caz avea circumstanțe diferite, inclusiv victime turce în atacuri anterioare din zona respectivă. Hanno Pevkur, ministrul apărării din Estonia, a explicat că în incidentul recent aliații au putut observa ruta, comunicațiile și sistemele de armament ale aeronavelor ruse, iar concluzia a fost că doborârea nu era necesară.
Rusia, prin Ministerul Apărării, a susținut că nu a intrat în spațiul aerian estonian, dar autoritățile de la Tallinn au menținut raportarea bazată pe date radar și observații vizuale. Avioanele rusești plecaseră din apropierea Petrozavodsk și se îndreptau spre Kaliningrad. Două aeronave finlandeze le-au monitorizat inițial, iar apoi Italia a detașat două F-35 care au escortat avioanele ruse în spațiul internațional. Au existat și reacții politice din SUA: fostul președinte Donald Trump a spus că urmează să fie informat de consilieri, menționând că „nu îi place” astfel de incursiuni și că ele ar putea constitui o problemă serioasă.
Pentru Estonia, acesta a fost al patrulea caz de încălcare a spațiului aerian de către Rusia în acest an. Margus Tsahkna, ministrul de Externe al Estoniei, a descris incidentul ca o încălcare gravă a spațiului NATO și a spus că ultima intrare de durată comparabilă avusese loc în 2003, imediat înainte ca Estonia să adere la Alianță. Oficialii estonieni au discutat intenționalitatea, dar au reafirmat că statele membre trebuie să fie pregătite să coopereze și să-și coordoneze răspunsurile în cadrul NATO.
Principalele teme care reies din aceste evenimente sunt limitele reacțiilor defensive și dilema dintre evitarea escaladării și apărarea fermă a spațiului național. Pe de o parte, NATO întărește prezența pe flancul estic și îmbunătățește misiunile de poliție aeriană și monitorizare; pe de altă parte, situații precum cea de la Vaindloo readuc în discuție opțiuni severe, inclusiv utilizarea forței, când comunicațiile și regulile de zbor nu sunt respectate. Aceste incidente exercită de asemenea presiune pe diplomație: convocarea însărcinatului rus la Tallinn, consultările în baza articolului 4 și reacțiile politice ale țărilor aliate arată că răspunsul este atât militar, cât și politic. Totodată, acuzațiile despre război hibrid, atacuri cibernetice și operațiuni de influență indică faptul că tensiunile nu se limitează la intruziuni aeriene, ci fac parte dintr-un tablou mai amplu de confruntare asimetrică.
Petr Pavel a formulat clar dilema: a permite astfel de acțiuni ar slăbi principiul apărării colective; a riposta cu forță crește riscul unei escaladări. Rămâne esențial ca aliații să-și sincronizeze măsurile: monitorizare radar, interceptări aeriene, apeluri la consultări politice și, dacă situația o cere, decizii ferme privind apărarea spațiului aerian al fiecărui stat membru. Dat fiind că astfel de incidente pot avea repercusiuni regionale, monitorizarea continuă și dialogul în cadrul NATO vor fi cruciale pentru conturarea unor răspunsuri proporționate și eficiente.
Estonia, Polonia, Italia, Finlanda, Lituania și alți aliați au roluri practice în aceste operațiuni: interceptări cu F-35, monitorizări radar, solicitări oficiale de consultare și misiuni precum Eastern Sentry. Din datele furnizate: circa 20 de drone în Polonia pe 10 septembrie, o incursiune de 12 minute în Estonia și patru încălcări raportate până acum în acest an în Estonia. Aceste cifre indică o tendință de creștere a frecvenței incidentelor, care necesită atenție constantă.
Petr Pavel a invocat explicit opțiunea militară ca parte a răspunsului NATO și a spus că nu este acceptabilă cedarea în fața încălcărilor repetate. Însă discuția rămâne deschisă: când și cum se trece de la măsuri de intimidare și protest diplomatic la acțiuni militare cu consecințe semnificative? Echilibrul dintre descurajare și evitarea escaladării reprezintă esența dilemei NATO în zona baltică.
Titlul NATO Days de la Mošnov și incidentele din Estonia și Polonia arată că tensiunile aeriene actuale sunt mai mult decât simple manevre: ele testează coeziunea, procedurile de reacție și limitele apărării colective. Cum se evaluează proporționalitatea răspunsurilor când radarul confirmă, dar Moscova neagă? Ce rol vor avea misiunile de poliție aeriană, precum cea cu F-35 italiene, în calmarea sau agravarea situației? Ce semnale politice transmit apelurile la articolul 4 și decizia, până acum, de a nu invoca articolul 5?
Estonia, prin numărul și natura încălcărilor, rămâne un punct central al discuțiilor privind securitatea în NATO. Situațiile menționate (20 de drone în Polonia, incursiunea de 12 minute în Estonia, patru încălcări în 2025 pentru Estonia) sunt exemple concrete care arată că Alianța nu mai poate trata astfel de incidente ca simple erori administrative sau greșeli de pilotaj. Rămâne de urmărit cum vor decide aliații când o acțiune va fi considerată suficient de gravă pentru o ripostă militară directă. Ce linie ar trebui să adopte NATO: fermă și clară, dar prudentă, sau mai rezervată pentru a evita riscul escaladării?
Fii primul care comentează