Sateliții au devenit instrumentele cheie pentru monitorizarea emisiilor din atmosferă, iar anunțurile privind posibilitatea închiderii unor misiuni NASA afectează atât comunitatea științifică, cât și localitățile care se bazează pe date precise pentru a formula politici și reglementări. De la Mauna Loa la platformele OCO, aceste observații directe au creat o arhivă care ne ajută să urmărim transformările atmosferei Planetei.
Înainte de epoca sateliților, cercetătorii se sprijineau pe estimări și pe un ansamblu de senzori aerieni și la sol. Stația de la Mauna Loa, din Hawaii, a furnizat cel mai lung registru continuu de măsurători ale dioxidului de carbon și, poate surprinzător, figurează și ea printre instrumentele care ar putea fi deconectate în urma unor propuneri bugetare. Continuitatea datelor este vitală pentru detectarea tendințelor pe termen lung; din acest motiv guvernul american a finanțat seria de sateliți Landsat încă din 1972, pentru a menține o arhivă neîntreruptă a schimbărilor în utilizarea terenurilor. Acest model de continuitate lipsește atunci când un instrument dispare brusc.
OCO-2 și OCO-3, misiunile NASA pentru măsurarea CO2, funcționează dincolo de perioada pentru care au fost proiectate, iar experții afirmă că sunt încă operaționale. În loc să planifice înlocuirea lor când vor ceda, NASA pare pregătită să le închidă. Aceasta naște întrebarea legitimă: cine poate prelua responsabilitatea acestor instrumente americane?
Institutii de cercetare din Japonia, China și Europa au lansat proprii sateliți pentru monitorizarea gazelor cu efect de seră, dar, până acum, niciunul nu oferă rezoluția spațială a instrumentelor OCO; fără această rezoluție, identificarea surselor de emisii este mai puțin precisă. Un proiect european, CO2M, promite să se apropie cel mai mult de capabilitățile OCO, dar lansarea nu este prevăzută înainte de 2027. Între timp, mai multe grupuri private au plasat pe orbită sateliți care măsoară compuși atmosferici, concentrarea lor fiind însă pe detectarea emisiilor localizate de metan pentru scopuri de reglementare, nu pe urmărirea tendințelor globale.
Un exemplu notabil din inițiativele non-guvernamentale este Carbon Mapper Coalition, care a lansat anul trecut primul său satelit mic. Acest consorțiu nonprofit include parteneri precum JPL, aceeași instituție din spatele instrumentelor OCO, Planet Labs, California Air Resources Board, universități și investitori privați. Unele dintre aceste inițiative pot umple goluri punctuale, dar replicarea completă a unei arhive continue, de înaltă rezoluție, rămâne dificilă.
La nivel local, autoritățile din Montgomery County, Maryland, și-au propus reducerea emisiilor cu 80% până în 2027 și eliminarea completă până în 2035. Mark Elrich, responsabilul executiv al comitatului, a avertizat că oprirea misiunilor NASA de monitorizare a carbonului ar diminua capacitatea comunităților de a trage la răspundere poluatorii. Elrich a subliniat că o astfel de decizie ar șterge ani de cercetare care ne ajută să înțelegem emisiile de gaze cu efect de seră, sănătatea vegetației și factorii aflați la baza schimbărilor climatice. E ca și cum ai scoate o cameră din filmarea unui proces: devine mai greu de demonstrat ce s-a întâmplat.
Concluzia privește dincolo de o simplă listă de instrumente sau seturi de date. OCO-2 și OCO-3, Mauna Loa, seria Landsat, CO2M și inițiativele private conturează un ecosistem de observații climatice în care continuitatea și calitatea datelor sunt fundamentale. Fără aceste elemente, deciziile politice, litigiile legate de poluare și evaluările stării mediului riscă să se bazeze pe estimări mai puțin fiabile. Datele nu sunt doar numere: ele stau la baza responsabilității, reglementării și a politicilor publice eficiente.
Datele de la OCO-2 și OCO-3 sunt exemple clare de informații care permit localizarea surselor de emisii; fără aceste instrumente precise, comunități precum Montgomery County își pierd un aliat esențial în efortul de a cere răspundere. Crezi că responsabilitatea pentru susținerea acestor misiuni ar trebui să revină mai mult agențiilor guvernamentale, parteneriatelor internaționale sau sectorului privat?
Fii primul care comentează