Prezentare: Monica Lierhaus, o cunoscută moderatoare TV germană, povestește de ce nu acuză pe nimeni pentru complicațiile apărute la o operație pe creier și de ce consideră acum că lipsa copiilor i-a fost, paradoxal, benefică. Interviul a fost acordat pentru ziarul Bild.
Monica Lierhaus, în vârstă de 55 de ani, spune clar că nu consideră pe nimeni vinovat pentru problemele apărute în timpul intervenției chirurgicale suferite în ianuarie 2009. Operația, realizată într-o clinică din Hamburg pentru un anevrism cerebral considerat periculos, s-a terminat cu complicații. Ea vorbește însă cu simpatie despre profesorul care a efectuat intervenția: a fost ultima lui operație înainte de pensionare, iar lucrurile nu au mers cum era de așteptat. Lierhaus spune că are părere de rău pentru medicul respectiv, nu resentimente.
La momentul respectiv, Monica era una dintre cele mai cunoscute prezentatoare din televiziunea germană. A lucrat ca reporter și moderator sportiv pentru ARD, a fost unul dintre chipurile emisiunii Sportschau și a condus și alte programe TV. Descoperirea anevrismului a avut loc după un control de rutină, iar planul era ca acesta să fie îndepărtat chirurgical. Lierhaus a mărturisit că era convinsă că totul va fi bine și că la finalul lunii ianuarie va reveni în emisie pentru startul sezonului de Bundesliga. Planurile i-au fost întrerupte de complicații: a urmat o perioadă lungă în care a stat în comă, iar medicii i-au spus inițial că nu va mai putea merge. A reușit, totuși, să se recupereze treptat și a reluat activitatea profesională; în ultimii ani a colaborat cu postul pay-TV Sky și, din 2023, face parte din echipa sportivă a emisiunii RTL Aktuell.
Mai puțin discutat în mod public, dar relatat de moderatoare, este impactul asupra vieții personale: anevrismul exista probabil din naștere, după cum i-au spus medicii. Lierhaus vorbește despre faptul că nu a reușit să aibă copii, dar privește acum această realitate dintr-o perspectivă pragmatică. La vremea când a decis că vrea copii, nu a funcționat; în retrospectivă consideră că acesta a fost un lucru bun, pentru că nașterea ar fi putut pune presiune mare pe craniu și ar fi putut determina ruperea anevrismului în timpul travaliului. Spune, fără dramatism, că o naștere i-ar fi pus viața în pericol.
Povestea ei e una despre noroc și consecințe neașteptate: o carieră întreruptă, luni de luptă pentru recuperare și o reevaluare calmă a alegerilor personale. Rămâne, din interviu, senzația unei persoane care a trecut printr-o traumă serioasă, dar care a ales să nu caute vinovați, ci să înțeleagă ce s-a întâmplat și să-și continui viața profesională.
Care crezi că este cel mai greu de acceptat după o astfel de experiență: schimbările fizice sau renunțările la planuri personale?
da, dar cine știe ce-or fi vazut ei, probabil nu-i simplu.