Patrimoniul literar și disputele legate de Patrick Hemingway în urma gestionării operei lui Ernest Hemingway

Patrick Hemingway, al doilea dintre cei trei fii ai lui Ernest Hemingway, a încetat din viață la domiciliul său din Bozeman, Montana, potrivit confirmației făcute de nepotul său, Patrick Hemingway Adams. Știrea readuce în prim-plan o familie al cărei nume a dominat literatura secolului XX și complexitățile din spatele celebrității, de la expediții africane până la reeditări și managementul patrimoniului cultural.

Patrick s-a născut în Kansas City, Missouri, fiind copilul rezultat din căsătoria dintre Ernest Hemingway și Pauline Pfeiffer, a doua dintre cele patru soții ale celebrului scriitor. Crescut într-un mediu itinerant, familia a locuit în Cuba, Spania, Wyoming și Key West, copilăria lui a fost marcată de trofee de vânătoare afișate pe pereți, inclusiv un gnu care obişnuia să atârne în dormitor. Aceste imagini evocă fotografiile vechi în alb-negru de la safariuri: pe de o parte aventură, pe de alta o estetică a vanităţii domesticite.

Relația cu tatăl său a fost una caldă și evidentă în intimitatea familiei. În volumul din 2022, Dragă tată: Scrisorile lui Patrick și Ernest Hemingway, se regăsesc schimburi despre vânătoare și pescuit și gesturi de afecțiune reciprocă. Ernest îi mărturisea lui Patrick că ar prefera să pescuiască și să vâneze cu el înaintea oricărei alte persoane din copilărie, o frază care spune multe despre natura legăturii lor. Totodată, relația fratelui Gregory cu tatăl a fost mai tensionată, iar aceste contraste au rămas parte din mitologia publică a familiei Hemingway.

Patrick a avut un rol activ în conservarea și administrarea moștenirii literare a tatălui. În calitate de executor testamentar, a aprobat reeditări ale unor titluri clasice precum A Farewell to Arms și A Moveable Feast, inclusiv texte revizuite și note adăugate de el și de alții. Patrimoniul a depășit însă simpla litera scrisă: a inclus și o linie de produse comerciale sub brandul Hemingway, de la îmbrăcăminte la Papa’s Pilar Rum, ceea ce a generat critici din partea unor admiratori care au considerat că numele autorului a fost comercializat excesiv.

Cea mai ambițioasă și controversată operațiune editorială a fost publicarea din 1999 a romanului Adevărat la prima lumină, o versiune construită din aproximativ 800 de pagini de manuscris neterminat lăsat de Ernest Hemingway. Patrick a condensat textul la mai puțin de jumătate pentru a obține o carte coerentă, dar reacțiile criticilor și ale cititorilor au fost împărțite; unii au apreciat intervenția fiului ca pe o necesitate pentru a face materialul disponibil, alții l-au acuzat că a exploatat renumele familiei. Este o dilemă frecventă când moștenitorii se ocupă de texte incomplete: ce înseamnă loialitatea față de autor și unde începe interpretarea sau interesul personal?

După studiile la Harvard, Patrick s-a dedicat pasiunii pentru Africa de Est. A cumpărat o fermă în Tanganyika, astăzi Tanzania, și a lucrat ca vânător, ghid de safari, educator și ofițer silvic la FAO. Experiențele africane i-au modelat mult din viață: imaginile și volumele tatălui l-au determinat să perceapă acel teritoriu ca pe un paradis promis, iar el a transformat fascinația în muncă practică pe teren. A fost căsătorit de două ori, cu Henrietta Broyles și Carol Thompson, și a avut o fiică, Mina Hemingway. Din mijlocul anilor 1970 și până la deces, a trăit în Bozeman, Montana, aproape de locurile în care Ernest și-a petrecut ultimii ani în Idaho.

Nepotul său îl descria pe Patrick ca pe o persoană autentică, un paradox între rigoarea științifică și dragostea pentru arte: vorbea șase limbi și rezolva probleme matematice din plăcere, dar inima îi rămânea dedicată scrisului și artei vizuale. Această combinație ne amintește că moștenirile culturale nu sunt doar texte sau branduri, ci oameni complexi care le gestionează.

Concluzie reflexivă: Adevărat la prima lumină, titlul celei mai disputate lucrări editate de Patrick, rămâne un exemplu palpabil al tensiunii dintre protejarea operelor literare și intervenția editorială. Datele sunt clare: aproximativ 800 de pagini de manuscris au fost reduse la mai puțin de jumătate pentru ediția din 1999, iar reeditările precum A Farewell to Arms au primit note adăugate de executor. Cum ar trebui administrată moștenirea literară a unui autor celebru, între respectul pentru textul original și necesitatea de a-l face accesibil publicului?

1 Comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*