De când statele africane își conturează noile identități politice în secolul XXI, disputele privind legislația, tradițiile și drepturile individuale revin frecvent în prim-plan. Această relatare se referă la Burkina Faso, unde parlamentul de tranziție, controlat de juntă, a aprobat o lege care interzice homosexualitatea și prevede pedepse de până la cinci ani de detenție, alăturându-se astfel unor inițiative legislative similare din zonă.
Parlamentul de tranziție din Burkina Faso, alcătuit din 71 de membri numiți, a votat în unanimitate proiectul care incriminează practicile homosexuale. Conform ministrului Justiției, Edasso Rodrigue Bayala, actul normativ stabilește pedeapsa cu închisoarea între doi și cinci ani și amenzi. El a afirmat la postul național RTB că persoanele găsite vinovate de „practici homosexuale sau comportament bizar” vor fi prezentate în fața instanței, iar cetățenii străini vor putea fi deportați, în baza prevederilor legale. Limbajul oficialilor ilustrează felul în care statul construiește o definiție legislativă largă pentru comportamente considerate inacceptabile de autorități.
Această schimbare nu este izolată: măsura face parte dintr-un pachet mai larg de reforme privind familia și cetățenia, iar autoritățile intenționează să o susțină printr-o campanie de informare publică. Contextul politic al Burkinei Faso este crucial pentru a înțelege decizia: țara este condusă de o conducere militară după două lovituri de stat în 2022, iar parlamentul de tranziție nu a rezultat din scrutin popular, ci din numiri ale regimului. Această procedură explică, parțial, viteza și unanimitatea cu care a fost adoptată legea.
În regiune apare o tendință asemănătoare: Mali, aliat al Burkinei Faso și aflat tot sub conducere de juntă, a incriminat homosexualitatea în noiembrie 2024. Alte state precum Ghana și Uganda au înăsprit în ultimii ani cadrul legislativ împotriva relațiilor între persoane de același sex, atrăgând critici din partea unor organizații internaționale și a unor guverne care susțin drepturile omului. Cazul Ugandei este unul mai dur: o lege adoptată acolo incriminează „homosexualitatea agravată” și prevede pedepse de până la detenție pe viață pentru relațiile consensuale între persoane de același sex, poziție care a generat dezbateri aprinse despre proporționalitatea pedepselor și compatibilitatea cu angajamentele internaționale privind drepturile fundamentale.
La nivel intern, hotărârea din Burkina Faso ridică întrebări legate de modul în care autoritățile concep reforma socială și despre efectele pe termen lung asupra locuitorilor, inclusiv asupra refugiaților sau a străinilor care pot fi afectați de prevederile privind deportarea. Legea urmează o campanie de „popularizare”, însă rămâne incertă maniera în care va fi primită de comunități, societatea civilă și actorii externi. Există și implicații practice: ce înseamnă, concret, pentru dreptul la viață privată, libertatea de exprimare sau libera circulație? Cum vor funcționa mecanismele judiciare invocate de ministrul Justiției? Și, nu în ultimul rând, ce reacții vor urma din partea țărilor partenere și a organizațiilor care monitorizează respectarea drepturilor omului?
Privită mai amplu, reintroducerea pedepselor penale pentru orientarea sexuală se înscrie într-un conflict vechi între norme tradiționale, proiecte politice naționaliste și standardele internaționale privind drepturile individuale. Chiar dacă autoritățile invocă motive precum protejarea anumitor valori sociale sau coeziunea, soluțiile de natură penală provoacă dileme legate de eficiență, etică și impact asupra grupurilor vulnerabile. Istoria contemporană oferă multe lecții: atunci când statul reglementează strict comportamente private, consecințele sociale și juridice tind să depășească intențiile declarate, afectând accesul la servicii, protecția împotriva abuzurilor sau posibilitatea de a trăi fără discriminare.
Care vor fi efectele pe termen lung ale acestor schimbări legislative pentru societățile din Africa de Vest și în ce fel ar putea evolua dialogul dintre valorile culturale locale și standardele internaționale privind drepturile omului?
Trist. Drepturile omului nu-s opționale, nici pt „tradiții”.
Nu-mi place; o să facă oameni să se ascundă, clar.