Se anunță o paradă cu ambiții istorice la Hanoi: mii de militari, echipamente de război și invitați străini marchează ziua în care Ho Și Min a proclamat în 1945 Republica Democratică Vietnam. Evenimentul reia un ritual public de legitimare a autorității, întrepătrunzând memoria eliberării de sub dominația franceză cu imaginea unui Vietnam modern și din ce în ce mai integrat în economia mondială.
Pe bulevardele capitalei vor defila în jur de 40.000 de militari și civili, acompaniați de tancuri, drone și sisteme de rachete, în timp ce elicoptere și avioane vor survola mulțimea. Sutele de mii de spectatori care și-au rezervat locuri dinainte vor asista la o demonstrație mai grandioasă decât celebra comemorare din aprilie pentru căderea Saigonului și chiar mai numeroasă decât parada din 1985, când regimul de un singur partid a mobilizat 30.000 de forțe pentru a celebra emanciparea. Organizatorii își propun să depășească aceste repere, iar amploarea și fastul par să confirme acest obiectiv.
Influența franceză rămâne vizibilă în Vietnam: de la fațadele coloniale ale clădirilor din Hanoi la bucătăria fusion și orele de franceză din școli, semne ale unui anumit prestigiu cultural. Cu toate acestea, accentul festivităților actuale va fi pus pe realizările interne ale țării, în special pe transformarea Vietnamului într-un hub global de producție. Paradă și retorică oficială vor sublinia ideea unei independențe întărite prin progres economic, o combinație menită să transmită stabilitate internă și atractivitate externă.
Punctul culminant al paradei va include discursul liderului de la Hanoi, To Lam, rostit în fața delegațiilor străine. Printre invitați se află oficiali de rang înalt din China și Rusia, iar trupele acestor țări vor mărșălui alături de omologii vietnamezi, adăugând o tentă geopolitică vizibilă ceremoniei. La eveniment sunt așteptați, de asemenea, Zhao Leji, președintele Congresului Național al Poporului din China, fostul premier cambodgian Hun Sen și președintele cubanez Miguel Diaz-Canel. Prezența lor semnalează alianțe și simpatii regionale care depășesc simpla ceremonie oficială.
Parada, planificată să dureze circa două ore, promite un spectacol meticulos coregrafiat, menit să impresioneze atât publicul intern, cât și observatorii externi. Pe fundalul manevrelor militare și al defilărilor, spectacolul evidențiază modul în care un stat cu partid unic utilizează ritualul public pentru a-și reafirma legitimitatea și pentru a transmite mesaje diplomatice subtile. Deși elementele tradiționale care comemorează eliberarea de sub dominația colonială rămân importante, evenimentul reflectă și o realitate contemporană: un Vietnam care dorește să-și proiecteze puterea pe scena regională și globală, îmbinând istoria cu aspirațiile economice.
Privită într-o perspectivă mai amplă, o astfel de paradă scoate în evidență tensiunea dintre memorie și prezent: modul în care simbolurile eliberării sunt reinterpretate pentru a susține priorități actuale, de la securitate națională la relații internaționale și dezvoltare industrială. Aceste manifestări ceremoniale nu sunt doar spectacol; ele funcționează ca instrumente politice, chemate să lege trecutul de viitorul pe care liderii îl promit sau îl construiesc. Cum crezi că astfel de ceremonii modelează percepția publică asupra puterii și identității naționale?
Fii primul care comentează