Oțetul de mere a captat interesul oamenilor de secole: folosit la salate, în conserve și ca remediu casnic, a revenit în prim-plan ca un ingredient „miraculos”, însă pericolele lui sunt reale și merită abordate cu calm. Specialiștii în nutriție atenționează că, deși are întrebuințări culinare și unele efecte metabolice modeste, utilizarea neadecvată sau prelungită poate provoca probleme serioase la nivelul dinților, oaselor, esofagului și poate interfera cu medicamentele.
Aciditatea ridicată a oțetului de mere îl face capabil să deterioreze smalțul dentar. Chiar și diluat, consumul frecvent sau „shot-urile” zilnice pot înmuia și uza suprafața dinților, similar băuturilor carbogazoase. Cercetările clinice au evidențiat modificări vizibile ale suprafeței dentare după doar câteva săptămâni de utilizare regulată. Prin urmare, dacă vă tentează să începeți ziua cu o lingură de oțet, aveați grijă la periuța de dinți, dar nu o folosiți imediat, deoarece și pasta de dinți poate sensibiliza smalțul în acel interval.
Un efect mai puțin evident este cel asupra echilibrului potasiului. Consumul îndelungat și în cantități mari poate conduce la hipokaliemie, adică la un nivel scăzut de potasiu în sânge. Aceasta poate cauza slăbiciune musculară, aritmii sau, în situații extreme, probleme cardiace grave. Unele studii au sugerat chiar o asociere între consumul prelungit de oțet de mere și scăderea densității osoase, ceea ce subliniază că „natural” nu înseamnă neapărat lipsit de riscuri.
Există și riscuri directe pentru mucoase: tabletele concentrate, „shot-urile” sau oțetul nediluat pot provoca arsuri la nivelul mucoasei gâtului și al esofagului. Clinicienii au raportat arsuri chimice și leziuni ale tractului digestiv superior cauzate de produse comerciale foarte acide. Asta înseamnă că tratamentele „home made” făcute prea impulsiv pot avea consecințe serioase pentru sănătate.
Interacțiunile cu medicamentele reprezintă un alt capitol important. Oțetul de mere poate reduce glicemia, deci poate potența efectul tratamentelor pentru diabet. De asemenea, prin scăderea nivelului de potasiu, poate amplifica riscul de toxicitate pentru medicamente precum digoxina. Poate interacționa și cu diuretice sau laxative. Prin urmare, dacă urmați vreun tratament medicamentos, este recomandat să discutați cu medicul înainte de a-l integra în rutina zilnică.
Efectele asupra digestiei merită menționate: deși unii îl folosesc pentru a controla glicemia, oțetul poate încetini golirea stomacului. Pentru persoanele cu gastropareză diabetică, acest lucru poate înrăutăți controlul glicemic și genera fluctuații bruște ale zahărului din sânge. La ceilalți, digestia mai lentă poate cauza greață, balonare și disconfort abdominal.
Pe piele, aplicarea directă a oțetului de mere nu este recomandată. Acidul acetic poate produce arsuri chimice, mai ales pe zone sensibile sau dacă este acoperit cu pansamente. Dermatologii au documentat cazuri de leziuni survenite din folosirea oțetului nediluat în „rețete” tradiționale.
Calitatea produselor de pe piață variază considerabil. Analize independente au scos la iveală diferențe în conținutul de acid acetic declarat, iar unele produse sunt pasteurizate sau filtrate, altele nu. Suplimentele sub formă de tablete impun aceeași prudență. Pentru siguranță, alegeți produse de la mărci serioase și verificați eticheta; totuși, etichetele „crud” sau „nefiltrat” nu exclud riscurile.
Cum să folosiți oțetul de mere cu precauție: nu consumați nediluat; diluați una-două linguri într-un pahar mare cu apă. Evitați consumul zilnic pe termen lung; folosiți-l în cure scurte dacă vreți să-l testați și monitorizați reacțiile corpului. Dacă luați medicamente, consultați medicul înainte. Nu aplicați direct pe piele. După consum, clătiți-vă gura cu apă pentru a proteja smalțul dentar.
Oțetul de mere rămâne util în bucătărie și are efecte moderate asupra metabolismului, dar nu este un panaceu universal. Folosit cu măsură și atenție, riscurile pot fi reduse, însă utilizarea necorespunzătoare poate duce la efecte adverse serioase.
Titlurile din text, denumirea produsului și recomandările practice indică faptul că echilibrul între avantaje și riscuri depinde de doză și context. Exemple concrete din material: eroziunea smalțului după câteva săptămâni, riscul de hipokaliemie și interacțiunile cu medicamente precum digoxina. Menținerea prudenței privind dozele, consultarea medicului în cazul tratamentelor și clătirea gurii după consum sunt măsuri simple, dar eficiente. Folosiți oțet de mere acasă? Dacă da, în ce mod îl utilizați?
Fii primul care comentează