Orlando Nicoară, directorul eAD, a discutat la podcastul GSP „2 la 1” despre conflictul dintre FCSB și Steaua, explicând de ce proiectul Steaua stagnează în Liga a 2-a și ce greșeli au condus la impasul actual. De la problema juridică a mărcii până la influența lui Gigi Becali asupra evoluției brandurilor, dialogul a abordat laturi tehnice, financiare și emoționale ale fotbalului românesc, făcând legături cu trecutul glorios al Stelei și cu dinamica prezentă a FCSB.
Subiectul nu e unul nou: separarea clubului istoric al Armatei de echipa care evoluează azi în Superliga a provocat controverse ani de zile. Nicoară afirmă că, deși rămâne un suporter „stelist” în suflet, în prezent îl susține pe FCSB pentru că evoluează în prima ligă și oferă fotbal la cel mai înalt nivel din țară. El critică conducătorii care administrează marca Steaua pentru că, potrivit lui, au pierdut șansa de a transforma forma publică a clubului într-o structură competitivă, capabilă să promoveze în Superliga. Problema esențială este una financiară și legală: marca Steaua aparține domeniului public, fiind evaluată la aproximativ 44 de milioane de euro. Oricine ar dori să preia controlul majoritar al unui club care să folosească acel brand ar trebui, teoretic, să acopere o valoare echivalentă, ceea ce descurajează investitorii, spune Nicoară. În practică, dacă statul oferă brandul, partenerul privat trebuie să garanteze sume considerabile pentru a deține peste 51% din club. Cine ar asuma un asemenea risc fără garanții clare? Răspunsul lui: foarte puțini.
Mai departe, Nicoară spune că, în timp, brandul Steaua își pierde valoarea pentru că nu e prezent în competițiile de top. Istoria rămâne, Cupa Campionilor Europeni din 1986 figurează în arhive, dar memoria colectivă se modelează și prin vizibilitate actuală. Astfel, brandul FCSB, creat sub conducerea lui Gigi Becali, a acumulat astăzi o putere comercială mai mare decât cel al Armatei, chiar dacă mulți suporteri încă leagă performanțele din anii ’80 de numele Steaua. Nicoară subliniază o greșeală majoră: distanțarea lui Gigi Becali de foștii mari jucători care au cucerit Cupa Campionilor. Din punctul său de vedere, Becali ar fi trebuit să-i onoreze, să-i aducă în lumină, să-i transforme în simboluri vii ale clubului, pentru a păstra un fir emoțional și de continuitate cu trecutul. Alegerea opusă, crede el, a slăbit legătura între generații și a făcut brandul mai puțin atractiv pentru parteneriate strategice.
Discuția din „2 la 1” a abordat și alte subiecte: costurile organizării unui meci de Liga 1, aspectele contractului de drepturi TV gestionat de eAD, provocările combaterii pirateriei în streaming și experiențele lui Nicoară în media digitală. Ca referință: Orlando Nicoară a fost unul dintre pionierii internetului în România, a condus Mediafax Group între 2011 și 2014, a contribuit la lansarea publicațiilor Profit.ro și News.ro și, recent, a preluat Cotidianul. eAD, compania pe care o conduce, deține drepturile TV pentru Liga 1 și a introdus VAR în România; a fost implicată și în prima transmisie online semnificativă a unui meci în țară, când a difuzat în direct partida dintre Steaua și Rapid din acea perioadă.
Pe un ton pragmatic, Nicoară atrage atenția că nu există o soluție rapidă pentru readucerea Stelei în Superliga fără o semnătură care să își asume responsabilități legale și financiare. Marca este un bun al statului, iar cel care semnează un parteneriat trebuie să fie pregătit să suporte posibile consecințe. Prin urmare, soluțiile pe termen scurt par improbabile; singura cale ar fi renegocieri serioase, garanții clare și o viziune coerentă asupra modului în care istoria și prezentul pot coexista sub același brand. În plus, Nicoară observă că, deși trecutul Stelei e impresionant, un brand nefolosit se devalorizează: fără vizibilitate, chiar și un nume cu performanță europeană își pierde potențialul comercial.
Finalul discuției pune responsabilitatea pe umerii decidenților: dacă vor revitalizarea proiectului Steaua, trebuie să creeze condiții care să atragă investitori dispuși să accepte costurile și riscurile implicate. Dincolo de suma estimată, contează și factorul uman: cum sunt gestionate relațiile cu foștii campioni, cum se construiește o poveste coerentă care să atragă public și sponsori, ce garanții oferă partea publică. Și, nu în ultimul rând, câte compromisuri și concesii sunt acceptabile pentru a readuce numele Steaua în prima ligă fără a sacrifica identitatea istorică.
Referitor la contractele TV, VAR și provocările digitale menționate în emisiune, reiese clar că piața media a fotbalului s-a transformat mult în ultimii ani. Transmisiunile online, lupta cu pirateria și valoarea comercială a drepturilor au schimbat modul de monetizare al fotbalului în România. Nicoară vorbește din experiență: atât ca manager media, cât și ca antreprenor digital, a văzut cum se construiesc proiectele și cât de dificil e să le protejezi. E o reamintire utilă pentru toți cei implicați: brandurile nu supraviețuiesc doar datorită istoriei, ci mai ales prin modul în care sunt administrate astăzi.
Evaluarea mărcii Steaua la circa 44 de milioane de euro rămâne un reper important în dezbatere. Dacă se caută o soluție practică, aceasta este suma în jurul căreia se discută, iar orice demers trebuie gândit în lumina realității financiare și juridice. În lipsa unei oferte serioase și asumate, FCSB rămâne, pentru moment, favorită în termeni de vizibilitate și valoare a brandului.
Orlando Nicoară, asociat cu eAD și cu o experiență între media și tehnologie, readuce în discuție o dilemă clasică a sportului românesc: cum împaci trecutul cu prezentul fără a transforma istoria într-un impediment? Ce înseamnă, mai exact, valoarea unui brand fotbalistic când aceasta este blocată în proceduri birocratice? Sunt întrebări care necesită răspunsuri concrete, nu doar declarații politizate.
Titlul podcastului „2 la 1” și prezența lui Nicoară au scos la iveală date tehnice și financiare despre fotbalul românesc: evaluarea mărcii Steaua la aproximativ 44 de milioane de euro, imposibilitatea unui partener privat de a prelua controlul fără garanții considerabile și argumentul că FCSB a reușit, prin management și vizibilitate, să construiască un brand mai puternic. Aceste informații arată că problema nu este doar una sentimentală, ci profund economică și juridică.
Gândul final pleacă de la concret: marca Steaua evaluată la 44 de milioane de euro și realitatea că FCSB este astăzi mai vizibilă. Asta înseamnă că deciziile administrative și relațiile cu foștii campioni contează la fel de mult ca resursele financiare. Un exemplu ar fi o renegociere corectă, cu roluri clare pentru Minister și un plan pe termen mediu, care ar putea readuce brandul în prim-plan fără a distruge valorile istorice. Vor reuși autoritățile și părțile implicate să găsească voința și soluția pentru a împăca statutul juridic al mărcii cu necesitatea performanței sportive?
Fii primul care comentează