De când obezitatea a început să fie privită cu mai multă seriozitate, nu doar ca o consecință a unor alegeri de viață, ci ca o boală cronică cu cauze biologice și sociale, Organizația Mondială a Sănătății a transmis un mesaj clar: la scară globală, OMS recomandă largirea accesului la medicamentele GLP-1, precum Mounjaro și Ozempic, ca element al unei strategii mai ample împotriva obezității. Această poziție, referitoare la impactul potențial al acestor terapii la nivel mondial, a fost publicată într-un comunicat special în Journal of the American Medical Association, semnalând o schimbare în modul în care sistemele de sănătate pot interveni.
Experții OMS afirmă că eficiența demonstrată a terapiilor GLP-1 deschide o nouă etapă: trecerea de la tratarea obezității ca problemă de comportament la recunoașterea ei ca boală cronică, complexă, prevenibilă și tratabilă. Organizația recomandă guvernelor să adopte măsuri astfel încât persoanele eligibile să aibă acces la aceste tratamente, subliniind totodată că femeile însărcinate nu ar trebui să le utilizeze. Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a remarcat că, deși medicația nu va rezolva singură criza globală, terapiile GLP-1 pot sprijini milioane de oameni să învingă obezitatea și să diminueze riscurile asociate.
Problema practică este, însă, gravă: capacitatea de producție actuală ar permite tratarea doar a în jur de 100 de milioane de persoane, adică de zece ori mai puțin decât necesarul estimat la nivel mondial. Pentru a evita marginalizarea țărilor cu venituri mici, OMS solicită producătorilor să reducă prețurile și să crească semnificativ producția. Printre soluțiile propuse se află implementarea unor mecanisme de tarifare diferențiată, astfel încât statele cu resurse limitate să plătească mai puțin și aprovizionarea să fie extinsă.
În privința beneficiilor, datele arată că aceste medicamente pot scădea riscul unor afecțiuni serioase: infarct, accident vascular cerebral, diabet de tip 2, hipertensiune, niveluri crescute de colesterol, apnee în somn, precum și boli renale și arteriale. Totuși, OMS insistă că tratamentul medicamentos trebuie completat de modificări ale stilului de viață: alimentație echilibrată, activitate fizică și consiliere adecvată, deoarece, în absența unui suport complementar, rezultatele sunt limitate. Specialiștii avertizează și asupra riscului recâștigării greutății după întreruperea tratamentului, ceea ce înseamnă că terapia pe termen scurt nu reprezintă o soluție permanentă.
Există și semnale referitoare la accesul inegal. Katherine Jenner, de la Obesity Health Alliance, observă că în multe țări, inclusiv în Regatul Unit, aprovizionarea este fragilă, iar utilizarea în sistemele publice de sănătate este foarte restricționată. Medicamentele pot fi utile în tratarea obezității cronice, dar nu sunt adecvate pentru toată lumea și necesită monitorizare și suport extins pentru a fi folosite în siguranță. Documentul OMS, redactat de Francesca Celletti, Luz De Regil și Jeremy Farrar, evidențiază trei obstacole majore: producția insuficientă și costurile ridicate, sistemele de sănătate nepregătite pentru prescriere și monitorizare și accesul inegal la servicii medicale la nivel global. Autorii subliniază că medicația reprezintă un instrument important, dar nu va opri singură criza obezității fără investiții serioase în prevenție, educație nutrițională și politici publice eficiente.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă combinarea terapiilor GLP-1 cu măsuri de prevenție și educație nutrițională. Estimarea că doar aproximativ 100 de milioane de persoane ar putea primi tratament, în contrast cu un necesar de zece ori mai mare, evidențiază urgența reducerii prețurilor și creșterii capacității de producție. Ce părere ai: ar trebui prioritizate măsurile pentru creșterea producției, reducerea prețurilor sau investițiile în prevenție și educație?
Fii primul care comentează