Vestea vine de pe frontul tehnologic al războiului: oficiali ucraineni și occidentali afirmă că rachetele balistice rusești au fost modificate pentru a evita tot mai des sistemele de apărare ucrainene, iar interceptoarele Patriot, singurele capabile să le doboare, încep să arate semne de uzură. Este o schimbare importantă în dinamica confruntării, care amintește de perioadele în care apărarea și atacul se întrec pentru un mic avantaj, la fel cum s-a întâmplat cu avioanele și tunurile în prima jumătate a secolului trecut.
Oficialii susțin că actualizările vizează sisteme precum Iskander-M, capabile să lanseze rachete cu rază de până la 500 km, și rachetele Kinjal lansate din aer, cu o rază de aproximativ 480 km. În practică, traiectoria rachetelor nu mai este liniară: ele zboară normal o perioadă, apoi se abat, cad în picaj abrupt sau execută manevre bruște menite să îi deruteze pe interceptorii Patriot. Impactul tactic s-a observat vara aceasta: lovituri precise asupra unor fabrici de drone din zona Kievului, inclusiv un atac din 28 august care a avariat o unitate care producea drone Bayraktar. Oficialii ucraineni au raportat că patru rachete Iskander-M lansate într-o noapte au trecut de apărare și și-au atins țintele.
Datele publice analizate de Centrul pentru Reziliență Informațională din Londra, prelucrate de Financial Times, indică o variație clară a capacității de interceptare. Rata a urcat până la 37% în august, apoi a scăzut la 6% în septembrie, în pofida unui număr mai mic de lansări. Exemplele din rapoarte includ un atac din 28 iunie cu șapte rachete, dintre care a fost doborâtă doar una, și altul din 9 iulie cu 13 rachete, din care forțele ucrainene au reușit să respingă sau să doboare doar șapte.
Patriot rămâne în continuare singurul sistem din arsenalul ucrainean capabil să intercepteze rachetele balistice rusești. Rachetele de croazieră pot fi contracarate cu sisteme mai puțin sofisticate, dar modificările din dotarea rusească complică și această sarcină. Un raport al inspectorului general special al Agenției de Informații a Apărării din SUA, acoperind perioada 1 aprilie – 30 iunie, menționează că Ucraina a întâmpinat dificultăți în utilizarea consecventă a Patriot pentru apărarea împotriva rachetelor balistice din cauza acestor îmbunătățiri tactice ale Rusiei, care permit schimbări de traiectorie și manevre în faza terminală.
Specialiștii estimează că modificările rachetelor sunt, în mare parte, de natură software. Ajustările de ghidare pot determina o rachetă să execute o manevră rapidă înainte de impact și apoi să cadă brusc, ceea ce complică funcționarea radarului și a interceptorului. Fabian Hoffmann, cercetător la Universitatea din Oslo, explică că producătorii pot folosi datele despre încercările de interceptare pentru a perfecționa comportamentul rachetelor; aceasta pare a fi tactica folosită acum. Pe lângă schimbările software, rachetele Kinjal beneficiază că sunt lansate din spațiul aerian aflat în afara razei de acțiune a apărării ucrainene, iar lansatoarele mobile Iskander sunt greu de localizat și distrus.
Sistemele Patriot ale Ucrainei sunt și ele mobile, compuse din radar, stație de control și lansatoare pe camioane sau remorci. După luni de atacuri susținute, unele baterii au fost vizate și avariate, subțierea arhitecturii stratificate a apărării aeriene a țării. Numărul și amplasarea exactă a bateriilor Patriot în Ucraina nu sunt făcute publice, însă se știe că Ucraina a primit cel puțin șase astfel de sisteme, iar Germania și Norvegia au livrat recent componente pentru cel puțin trei sisteme suplimentare. Președintele Volodimir Zelenski a cerut partenerilor occidentali furnizarea de sisteme adiționale și s-a oferit chiar să achiziționeze până la 10 sisteme complete.
Pe scurt, actualizarea rachetelor include modificări care afectează faza terminală a zborului, reducând astfel eficiența interceptării cu Patriot. Oficialii ucraineni și analiștii cer măsuri care să limiteze accesul Rusiei la componente fabricate în Occident, menționând și rutele prin care astfel de piese ar putea fi livrate, inclusiv prin China.
Analiza detaliată a fenomenului ridică o dilemă tehnică și politică: pe de o parte apar modificări rapide și relativ ieftine, de tip software, care pot transforma rachete cunoscute în amenințări mult mai greu de combătut; pe de altă parte, contramăsurile necesită sisteme suplimentare, coordonare internațională și un lanț de aprovizionare securizat pentru componentele sensibile. Exemple concrete din text sunt rachetele Iskander-M și Kinjal, datele din rapoartele din iunie și iulie și solicitările lui Zelenski pentru până la 10 sisteme Patriot. Cum ar trebui comunitatea internațională să reacționeze la o pauză tehnologică atât de rapidă: prin livrări accelerate de sisteme, prin restricționarea transferurilor de componente sau prin investiții în soluții noi de apărare?
Fii primul care comentează