Cândva între istoria tensionată a Mării Baltice și desfășurarea unei sesiuni de urgență la ONU, ministrul român de externe Oana Țoiu a luat cuvântul pentru a-și arăta sprijinul pentru Estonia, după un incident aviatic în apropierea Golfului Finlandei. Evenimentul readuce în prim-plan tensiunile regionale care persistă de ani între statele NATO și Rusia, de la interceptări și misiuni aeriene până la solicitări formale de consultări în cadrul Alianței.
Pe 19 septembrie, trei avioane de luptă rusești ar fi pătruns și au rămas 12 minute în spațiul aerian deasupra Golfului Finlandei, ignorând comunicațiile unor piloți italieni aflați într-un F-35, plecați din misiunea NATO de poliție aeriană de la baza Ämari din Estonia. Ulterior, aeronavele rusești s-au întors în spațiul internațional, iar Moscova a negat că ar fi intrat în spațiul estonian. Ca urmare, Estonia a cerut consultări în baza articolului 4 al NATO, adică discuții formale între aliați privind amenințarea la adresa securității comune. Aceasta a fost a doua astfel de cerere recentă, după ce, săptămâna precedentă, Polonia solicitase consultări similare în urma unor drone rusești care i-au încălcat spațiul aerian.
La reuniunea de urgență a Consiliului de Securitate al ONU din 22 septembrie, Oana Țoiu a subliniat solidaritatea României cu Estonia și a condamnat repetatele încălcări ale spațiului aerian european. Țoiu a arătat că astfel de provocări, care au vizat în ultima vreme și România și Polonia, subminează pacea și securitatea internațională și nu respectă suveranitatea statelor sau dreptul internațional. Mesajul ei a fost transmis și pe X, unde a reiterat angajamentul României de a sprijini aliații și partenerii în apărarea suveranității, integrității teritoriale și a principiilor Cartei ONU. De asemenea, ea a reafirmat susținerea pentru stabilitatea regiunii.
Reacțiile altor oficiali europeni și ale SUA au fost ferme. Unii au avertizat că vor doborî avioanele sau dronele ruse implicate în viitoare încălcări. Michael Waltz, noul ambasador american la ONU, a declarat clar că Statele Unite și aliații lor vor apăra fiecare porțiune din teritoriul NATO. Radosław Sikorski, viceprim-ministru al Poloniei, le-a spus reprezentanților ruși că, dacă un aparat va intra din nou fără permisiune și va fi doborât, iar resturile vor cădea pe teritoriu NATO, nu trebuie așteptate noi plângeri. Replica rusă a venit rapid: adjunctul ambasadorului rus la ONU, Dmitri Polianski, a susținut că avioanele au rămas în spațiul internațional și i-a acuzat pe europeni de dezinformare.
Estonia a prezentat hărți și înregistrări radar care arată trecerea aeronavelor în spațiul său aerian, precum și fotografii în care aparatele rusești par a fi înarmate cu rachete. Discuția la ONU a scos în evidență nu doar disputa pe marginea unui incident punctual, ci și tensiunile mai largi din regiunea baltică, unde interceptările, misiunile de poliție aeriană și raportările publice au devenit frecvente între NATO și aviația rusă. În fundal se observă un tipar familiar: apeluri la respectarea suveranității și la evitarea escaladării, întâmpinate de negări și contraargumente din partea Moscovei.
Estonia a activat mecanismele Alianței, Polonia a făcut la fel recent, iar România a părut să susțină aceste demersuri atât în forurile internaționale, cât și prin declarații publice. Tensiunile rămân actuale, iar mizele nu se rezumă doar la securitatea imediată a spațiului aerian, ci și la încrederea în instrumentele colective de apărare și la capacitatea instituțiilor internaționale de a gestiona astfel de incidente. Hărțile, înregistrările radar și imaginile foto au devenit probe în arena diplomatică, fiecare parte construind o narațiune proprie pentru audiența internațională.
Dezbaterea evidențiază câteva teme centrale: cum se interpretează frontierele aeriene în contexte tensionate, ce rol joacă misiunile NATO de patrulare și cum reacționează statele când integritatea teritorială e pusă sub semnul întrebării. Mecanisme precum articolul 4 sunt puse la încercare în practică, iar reacția aliaților, de la avertismente directe până la promisiuni ferme de apărare, contează pentru stabilitatea regională. Pe lângă reperele diplomatice, rămâne esențială claritatea comunicării pe canale militare și civile, pentru a preveni escaladările accidentale.
În Estonia, pe 19 septembrie, hărțile și imaginile radar au servit drept probe la discuțiile de la ONU, iar miza rămâne păstrarea suveranității și evitarea unor escaladări nedorite. Modul în care vor fi gestionate astfel de incidente depinde de cooperarea între aliați, de credibilitatea dovezilor și de capacitatea părților de a rămâne la masa dialogului, fără a transforma fiecare episod într-un conflict extins. Ce considerați că ar trebui să facă aliații NATO pentru a transforma aceste încălcări ocazionale în instrumente eficiente de prevenire, nu în pretexte pentru escaladare?
Fii primul care comentează