Nvidia a făcut un salt important în problema memoriei video, iar vestea provine din cooperarea tehnologică dintre Microsoft și ecosistemul grafic. RTX Neural Texture Compression, funcția care diminuează dimensiunea texturilor folosind rețele neurale, a devenit mult mai eficientă datorită Cooperative Vector din DirectX Raytracing 1.2, iar testele timpurii indică reduceri impresionante ale amprentei VRAM în anumite cazuri.
Tehnologia e relevantă pentru oricine s-a confruntat cu limita de VRAM la jocuri: NTC (Neural Texture Compression) comprimă inteligent texturile cu ajutorul AI, astfel încât, la afișare, diferența față de texturile originale să fie minimă sau greu de observat. Microsoft a introdus Cooperative Vectors în DXR 1.2 ca o îmbunătățire care face această compresie mai eficientă din punct de vedere al procesării. Într-un demo realizat de un tester, NTC a redus aproape 90% din amprenta de VRAM consumată de texturi, un salt uriaș pe hârtie, dar însoțit de precizări importante: efectul depinde de modul în care jocul folosește tehnologia, iar dezvoltatorii trebuie să o integreze explicit în titlurile lor, la fel cum s-a întâmplat cu DLSS.
Practic, dacă un joc suportă NTC, mai multe texturi pot încăpea în aceeași cantitate de memorie video, ceea ce scade necesitatea de a folosi memoria principală sau discul, operațiuni care încetinesc totul când apar frecvent. Asta e semnificativ mai ales în scenarii în care texturile ocupă o porțiune mare din VRAM; în multe sesiuni de joc ele pot reprezenta jumătate sau chiar mai mult din spațiu. Reduceri mari ale amprentei de VRAM ar putea ajuta plăci video cu 8 GB, o configurație criticată de unii utilizatori în contextul jocurilor moderne. Nu e greu de crezut că Nvidia a luat în considerare tendințele tehnologice când a decis să păstreze unele modele Blackwell cu 8 GB, NTC ar putea fi una dintre soluțiile care le prelungește utilitatea practică.
Totuși, nu e indicat să extrapolăm dintr-un singur demo la întreaga realitate. Economiile de aproape 90% nu se vor vedea în toate jocurile sau situațiile. Reduceri mai realiste, de exemplu în jur de 50%, rămân totuși utile. Există și riscuri: compresia AI poate genera costuri de procesare care, în anumite cazuri, scad ușor framerate-ul sau influențează calitatea imaginii. Cel mai probabil, orice pierdere de performanță sau de fidelitate va fi un compromis evaluat de dezvoltatori și jucători în funcție de beneficiile legate de VRAM.
Din punct de vedere al compatibilității hardware, deși tehnici similare ar putea fi folosite și de plăci concurente, Nvidia recomandă rularea NTC pe arhitecturile sale moderne RTX 4000 sau 5000, care dispun de resursele necesare. AMD și Intel lucrează la propriile soluții de compresie neurală, iar toți vor profita de îmbunătățirile din DirectX Cooperative Vectors. Rămâne totuși o cursă de adoptare: funcția nu e un simplu buton din driver care se activează pentru orice joc; studiourile trebuie să implementeze suportul în engine-urile și titlurile lor. Asemenea DLSS, NTC va deveni folositor doar dacă e adoptat pe scară largă de dezvoltatori.
Privind la nume precum RTX 5060 Ti 8GB sau RTX 5060, astfel de soluții pot influența percepția asupra viabilității lor pe termen mediu. În final, NTC ar putea fi un element cheie în strategia Nvidia de a susține modele cu VRAM aparent limitat, dar succesul depinde de rezultate concrete în jocuri variate și de angajamentul dezvoltatorilor.
RTX Neural Texture Compression, Cooperative Vector și DirectX Raytracing 1.2 sunt concepte cheie menționate în testele timpurii și merită urmărite în jocuri reale pentru a evalua impactul asupra framerate-ului și calității imaginii. Dacă reducerea amprentei VRAM ajunge la zeci de procente în jocuri comerciale, atunci plăcile cu 8 GB pot rămâne relevante mai mult timp. Rămâne de văzut cât de rapid vor integra studiourile NTC și în ce măsură alternativele de la AMD sau Intel vor recupera diferența. Ce părere ai: crezi că reducerea de VRAM obținută prin NTC va fi suficientă pentru a prelungi utilitatea plăcilor RTX cu 8 GB în jocurile viitoare?
îmi aduce aminte de vremea când jucam pe un GTX 560, cu texturi la minim ca să încapă totul pe 1GB. nu-i rău că au găsit ceva să mai tragă de viața plăcilor vechi, dar parcă e trist: tot timpul asta cu „împachetează, comprimă, salvează” e ca o bandă adezivă pe un lucru vechi care se topește. vezi să nu… pe urmă ajungem să plătim hardware nou ca să compensăm compromisuri de soft.
probabil că pentru mulți 8GB vor fi ok încă ceva timp, dar mie mi se pare un reminder că tot ce iubim dispare încet: jocuri care cereau doar imaginație, nu patch-uri și hack-uri. și da, stiu, tehnologia merge înainte, dar uneori mi-e dor de simplitatea aia.