Pictura Freedom from Want semnată de Norman Rockwell, realizată în Statele Unite ca parte din seria inspirată de discursul lui Franklin Delano Roosevelt din 1941 despre Cele patru libertăți, revine frecvent în discuții despre artă, istorie și memorie culturală. În ultima perioadă interesul public a reapărut în contextul unor tranzacții și controverse care au legat moștenirea artistului de instituții americane. Imaginea unei mese de Ziua Recunoștinței, atât de multiplicată încât a intrat în iconografia americană, a servit atât ca inspirație pentru filme și seriale, cât și ca subiect al unor dezbateri despre semnificație, context istoric și utilizarea în spațiul public.
Rockwell a creat Freedom from Want ca contrapunct pictural la celelalte trei libertăți enunțate de Roosevelt: Freedom of Speech, Freedom of Worship și Freedom from Fear. Lucrarea înfățișează o familie albă de clasă mijlocie adunată în jurul unei mese bogat întinse, în jurul tradiționalului curcan de Ziua Recunoștinței. Modelele provin din cercul personal al artistului, prieteni, vecini și membri ai familiei din Arlington, iar Rockwell a realizat portretele pe baza fotografiilor modelelor; ele nu au fost niciodată prezente împreună în realitate pentru a fi pictate ca scenă comună.
Compoziția și detaliile trimit la tradiția renascentistă; unii cercetători observă paralele între pliurile feței de masă din pictură și pânza de pe masa din Cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci. Un element care a generat multă speculație critică este figura doar parțial vizibilă în colțul din dreapta jos, inspirată de vecinul Jim Martin, pe care Rockwell l-a inclus în toate cele patru lucrări ale seriei. Reperezentarea incompletă a chipului evocă un stereotip renascentist în care o figură pare să privească dincolo de marginea cadrului, chemând spectatorul să pătrundă în compoziție, nu doar să o privească.
Soția artistului se află la masa din partea stângă, iar femeia în vârstă care servește curcanul are ca model bucătăreasa familiei, doamna Thaddeus Wheaton, care a și gătit mâncarea folosită pentru referințe. Rockwell a trimis inițial schițele în cărbune Oficiului de Informații de Război, dar autoritățile le-au respins, apreciind că vor angaja în acel război artiști plastici profesioniști, nu ilustratori ca Rockwell. În schimb, Ben Hibbs, editorul Saturday Evening Post, l-a încurajat să finalizeze pictura; lucrarea a apărut în numărul din 6 martie 1943, însoțind un eseu despre libertăți, fiecare dintre cele patru picturi ilustrând un text diferit. Rockwell s-a temut la un moment dat că imaginea nu se potrivește cu eseul lui Carlos Bulosan despre greutățile imigranților asiatici de pe coasta de vest și a vrut chiar să distrugă tabloul, dar editorul l-a convins să-l termine pe ideea că ilustrația și textul trebuie doar să reflecte aceeași temă, nu să fie identice.
Ironic, același Oficiu de Informații de Război care refuzase seria a folosit ulterior reproduceri ale lucrărilor în campanii pentru vânzarea de obligațiuni de război; campania a ajutat la strângerea a peste 132 de milioane de dolari din obligațiuni și timbre, iar postere cu picturile lui Rockwell au fost răspândite în școli, biblioteci și oficii poștale. Totuși, imaginea mesei îmbelșugate a atras și critici, în special în Europa, unde pierderile uriașe din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial făceau ca tema abundenței să pară nepotrivită; Rockwell însuși a recunoscut că europenii au receptat adesea lucrarea ca o demonstrație de prosperitate mai degrabă decât ca simbol al libertății de a nu duce lipsă.
În ultima vreme, atenția asupra operei lui Rockwell a revenit din două direcții: pe de o parte, la începutul acestei luni seria de patru tablouri So You Want to See The President! din 1943 a fost vândută la Heritage Auctions pentru 7, 2 milioane de dolari, mult peste estimarea inițială de 2 milioane de dolari, cumpărătorul fiind White House Historical Association, potrivit Artnet. Pe de altă parte, membri ai familiei Rockwell au criticat Departamentul Securității Interne pentru folosirea operelor artistului în postări controversate pe rețelele sociale, reaprinzând discuții privind drepturile de autor, etica și contextul utilizării imaginilor cu valoare istorică.
Freedom from Want, publicată în numărul din 6 martie 1943 al Saturday Evening Post, este legată direct de discursul din 1941 al lui Franklin Delano Roosevelt despre cele patru libertăți. Această legătură arată cum o imagine aparent domestică a devenit instrument de comunicare politică, material de propagandă pentru vânzarea de obligațiuni în valoare de peste 132 de milioane de dolari și, decenii mai târziu, obiectul unui comerț de artă evaluat la milioane, toate acestea în pofida faptului că personajele portretizate nu au stat niciodată împreună în realitate. Tu ce crezi despre modul în care o imagine atât de familiară poate fi alternant folosită ca artă, propagandă și marfă de piață?
Fii primul care comentează