La Iași, ocazie marcată de cei 165 de ani de existență ai celor două universități, președintele Nicușor Dan a subliniat că mediul academic trebuie să participe activ la deciziile majore ale țării, nu doar să fie spectator la predare. Amintind tradiția universitară care a modelat gândirea publică în secolele trecute, el a accentuat că lupta pentru adevăr și cunoaștere rămâne esențială și azi, când dezbaterile publice reiau întrebările privind rolul și valoarea cercetării.
Nicușor Dan a afirmat necesitatea promovării unei lumi în care deciziile se sprijină pe cunoaștere, nu pe impresii sau interese punctuale. A atras atenția că reprezentații universităților sunt prea des absenți din marile dezbateri ale statului: atunci când se discută bugetul național, legi importante sau corelarea dintre educație și economie, vocea mediului academic ar trebui să fie prezentă și influentă. Pe scurt: nu este suficient să vorbim despre educație doar când vine vorba de școli sau universități; universitatea trebuie invitată la masa unde se decid prioritățile economice și legislative.
Președintele a mai subliniat că România face parte din Europa, nu este o anexă, remarcă menită să reamintească standardele și responsabilitățile pe care le avem față de restul continentului. Totodată, Nicușor Dan și-a manifestat disponibilitatea pentru dialog: există voința de comunicare din partea sa, a spus el, iar partea practică, interfața prin care se construiește această colaborare, trebuie realizată împreună de autorități și mediul universitar. Sună ca începutul unei conversații reale, nu doar o promisiune de ceremonie.
Ideea centrală desprinsă din declarații este clară și concretă: cunoașterea trebuie integrată mai adânc în procesele decizionale ale statului. Aceasta presupune prezența constantă a profesorilor și cercetătorilor în comisii, consultări și proiecte legate de buget, legislație și strategii economice. Fără această conexiune, există riscul ca politicile publice să rămână deconectate de realitățile științifice și educaționale. O universitate implicată în discursul public aduce nu doar date și studii, ci și perspective pe termen lung, exact ceea ce lipsește uneori în dezbateri aprinse despre subiecte imediate.
Mențiunea privind aniversarea celor 165 de ani evocă și continuitate: instituțiile cu tradiție au o responsabilitate publică, iar faptul că șeful statului a folosit acest prilej pentru un apel la implicare transmite ceva despre așteptări. Disponibilitatea la dialog semnalată de președinte este binevenită, dar rămâne întrebarea practică: cum vor arăta mecanismele concrete pentru includerea mediului academic în deciziile legate de buget și legislație? Exemple concrete ar putea fi extinderea comisiilor de consultanță cu reprezentanți universitari, consultări obligatorii la elaborarea anumitor legi sau programe de colaborare între ministere și centre de cercetare.
Nicușor Dan a adus în discuție teme privind adevărul, cunoașterea și rolul instituțional, pledând clar pentru apropierea dintre stat și universitate și oferindu-și, public, disponibilitatea la comunicare. Cum vedeți, concret, această colaborare între instituțiile de învățământ superior și autorități: ce mecanisme practice ar funcționa cel mai bine?
Fii primul care comentează