România revine asupra discuției despre justiție: președintele Nicușor Dan a anunțat că intenționează să abordeze problemele de performanță ale sistemului judiciar, însă vrea să amâne acest demers până la soluționarea disputei legate de pensiile magistraților. Subiectul readuce în prim-plan tensiunile existente de-a lungul timpului între necesitatea responsabilizării magistraților și protecțiile profesionale ale corpului judiciar.
Dan a criticat recentele achitări ale unor înalți oficiali hotărâte de Înalta Curte de Casație și Justiție, condusă de Lia Savonea, descriindu-le ca un semnal foarte negativ pentru societate. El a sugerat că o serie de decizii aparent indulgente în dosare de corupție la nivel înalt erodează încrederea în justiție. Afirmațiile sale apar în contextul unei dezbateri publice tot mai intense privind funcționarea mecanismelor interne de control ale sistemului judiciar și percepția negativă pe care mulți cetățeni o au asupra gestionării cazurilor de corupție.
Întrebat de ce nu a participat încă la ședințele Consiliului Superior al Magistraturii, președintele a motivat că preferă să aștepte rezolvarea problemei pensiilor înainte de a iniția ceea ce el numește discuția reală despre reforma justiției. El a formulat întrebări precise: de ce nu se mai anchetează magistrații, cum funcționează Inspecția Judiciară dacă nu oferă soluții diferite pentru situații similare și pe ce criterii se fac promovările în magistratură. Aceste întrebări vizează mecanisme de responsabilizare, selecție și evaluare care structurează încrederea publică în sistem.
Criticii apreciază însă că amânarea discuțiilor privind performanța până la rezolvarea pensiilor ar putea menține vulnerabilități sistemice. Ei susțin că privilegii sau drepturi financiare nu sunt izolate de cultura instituțională: fără mecanisme clare și eficiente de control și responsabilizare, schimbările durabile sunt puțin probabile. În schimb, susținătorii separării celor două teme afirmă că dialogul despre pensii trebuie încheiat pentru a crea un cadru stabil în care să se poată purta discuții privind reforme structurale, fără presiunea imediată a unei dispute financiare.
Cazul Înaltei Curți și figuri precum Lia Savonea au reaprins dezbaterile despre echilibrul între independența magistraturii și necesitatea transparenței și responsabilității. Problemele evidențiate de președinte, anchetarea magistraților, activitatea Inspecției Judiciare, criteriile de promovare, sunt componente esențiale ale unei reforme cu adevărat sistemice, nu doar cosmetice. Publicul urmărește îndeaproape aceste discuții, pentru că de ele depind atât eficiența luptei anticorupție, cât și percepția generală asupra statului de drept.
Președintele optează pentru o abordare precaută: mai întâi pensiile, apoi reforma. Această strategie poate părea pragmatică sau, în opinia unora, o amânare care permite menținerea statu quo-ului. În istoria recentă a României, reformele judiciare au traversat etape similare de negocieri, presiuni politice și controverse publice, iar rezultatele au fost uneori mixte. O discuție transparentă despre regulile interne, controlul disciplinar și criteriile de competență rămâne necesară pentru restabilirea încrederii. Totodată, transparența decizională și aplicarea coerentă a normelor ar reduce percepția de inegalitate în fața legii.
Înalta Curte, Lia Savonea și tema pensiilor magistraților sunt în centrul dezbaterii. Unde trebuie trasă linia între protecția independenței judiciare și necesitatea responsabilizării în fața publicului?
Fii primul care comentează