Când vorbește despre autoevaluări și învățăminte din tinerețe, Nicușor Dan a explicat public motivul pentru care s-a notat cu 7-8 pentru activitatea sa ca președinte, într-o emisiune la Antena 3. Amintirea legată de olimpiade se supraimprime pe o scenă simplă: un început tăcut, multă reflecție și un final în care totul se potrivește, o paralelă menită să reflecte modul său de a aborda mandatul.
Fostul activist și politician povestește că, la concursuri, în primele 45 de minute nu nota nimic. Nu era vorba de blocaj, ci de o etapă: analiza tuturor problemelor, clasificarea lor după grad de dificultate și conturarea unei strategii. Apoi, spre final, transpunea pe hârtie soluțiile deja schițate. Rațiunea este aceasta: timpul pentru reflecție e la fel de valoros ca momentul decizional. Același tip de raționament l-a aplicat și la evaluarea propriului mandat, acordându-și 7-8, o notă ce exprimă exigență personală și, poate, realism.
El a făcut și o critică la adresa modului în care s-a făcut politică în România: prea multă superficialitate, puțină reflecție și insuficientă cooperare între instituții. În opinia sa, s-a pierdut concentrarea asupra aspectelor cu impact pe termen lung, iar rezultatele au avut de suferit din această cauză. Remediul propus presupune revenirea la discuții serioase, la formularea unor poziții instituționale și la munca în echipă pentru a obține rezultate diferite față de cele anterioare.
Într-un interviu anterior, pe 4 septembrie, la Antena 1, întrebat ce notă i-ar da după primele 100 de zile de mandat, a reiterat că, fiind exigent, s-ar situa tot la 7-8. Observația despre olimpiade nu rămâne doar o anecdotă; funcționează ca o modalitate de a transmite că procesul contează, nu doar aparențele. Nu e o scuză pentru ritmul redus, ci o explicație despre modul în care înțelege prioritizarea și luarea deciziilor.
Concluzia: Nicușor Dan a apelat la imaginea olimpiadelor pentru a sublinia că planificarea și reflecția pot transforma un început discret într-un rezultat limpede. Aceasta scoate în evidență o dezbatere mai amplă despre funcționarea instituțiilor: mai multă colaborare, mai multă răbdare în construirea politicilor și mai puțină alergătură după efectul imediat. Crezi că această abordare, inspirată din obiceiurile de la olimpiade, poate fi aplicată în administrația publică din România?
mda, sună ok ce zice, dar realitatea e mai murdară. planificarea e importanta, da, dar în administrație ai chestii birocratice, interes pe termen scurt, presiune media… nu e doar sa stai 45 min si gata. plus, cine face strategia? trebuie si oameni cu specialistie, nu doar vointa. oricum, spiritul ala de olimpiada e util — disciplina, prioritizare — dar mai trebuie si transparență, responsabilitate și niște mecanisme clare de urmărire a rezultatelor. altfel rămâne doar vorbă.