Președintele Nicușor Dan a comentat la televiziune afirmația conducerii ANAF potrivit căreia gemul făcut în casă de bunică ar fi inclus în calculul gap-ului de TVA, explicând că o parte din TVA-ul necolectat provine din gospodării, dar aceasta nu justifică interzicerea produselor preparate acasă; el a subliniat că problema majoră este evaziunea pe scară largă și că este necesară prioritizarea resurselor. Declarațiile au fost făcute la Antena 1, iar șeful statului a menționat și progresele lente în informatizarea ANAF, care au permis detectarea automată a unor comportamente suspicioase.
De îndată ce statul începe să discute despre gemul din borcanul bunicii, dezbaterea capătă o tentă neașteptat familiară: pe de o parte, tradițiile casnice vechi de decenii, iar pe de altă parte, cifrele și tehnologia care identifică eventuale pierderi ale banilor publici. Nicușor Dan a abordat subiectul cu calm, arătând că, da, o parte din TVA-ul necolectat provine din activități casnice, însă nu este cazul să transformăm borcanele cu zacuscă într-un subiect de legislație restrictivă. A afirmat clar că, dacă discutăm soluții, atenția trebuie concentrată asupra evaziunii de mare anvergură, acolo unde sumele pierdute au un impact real asupra bugetului.
Președintele a precizat, de asemenea, că nu a discutat direct cu șeful ANAF pe această temă, dar că a avut dialoguri repetate cu ministrul Finanțelor, instituția responsabilă de coordonarea acestor eforturi. A recunoscut că pașii făcuți nu sunt spectaculoși, dar că informatizarea ANAF a atins un stadiu în care softurile pot semnala automat comportamente suspecte, ceea ce a determinat trimiterea verificatorilor către anumite firme indicate de sistem. Acest tip de abordare permite o identificare mai eficientă a firmelor cu risc, însă problema insuficienței personalului de control persistă; Nicolae Dan (sic) a menționat această limitare ca fiind reală: există voință la nivelul Ministerului Finanțelor, dar resursele sunt restrânse.
Declarațiile lui scot în evidență două planuri care trebuie armonizate: respectarea tradițiilor gospodărești și protejarea veniturilor statului prin combaterea evaziunii semnificative. Reformele tehnologice din ANAF par să funcționeze ca un filtru inițial, softul semnalează, iar controalele sunt direcționate acolo unde indicatorii indică probleme, dar, fără suficienți controlori și fără un efort concentrat împotriva schemelor mari, impactul rămâne limitat. Totodată, retorica publică despre borcanele cu gem poate genera temeri nejustificate în rândul populației care conservă sau produce pentru consum propriu, astfel comunicarea autorităților rămâne esențială pentru a distinge preocupările reale de anecdote.
Observația despre informatizare reflectă și o realitate comună în administrațiile fiscale: tehnologia poate amplifica capacitatea de detectare, dar nu poate înlocui în totalitate munca și analiza umană. Câteva constatări: nu s-a înregistrat un avans spectaculos, dar softurile au direcționat verificatori către firme semnalate; nu s-a precizat însă câte dintre aceste controale au dus la sancțiuni sau recuperări semnificative. În plus, lipsa controlorilor reprezintă o limitare concretă pe care ministerul trebuie s-o trateze, fie prin angajări, fie prin reorganizare și prioritizare a riscurilor. Pe scurt, borcanele de gem nu sunt miza principală, dar discuția relevă cât de dificil este echilibrul între tradiția locală, protecția veniturilor publice și eficiența administrativă.
Nicuşor Dan a pus în prim-plan instituțiile relevante: ANAF și Ministerul Finanțelor, dar și instrumentul central al momentului, informatizarea. Aceste elemente indică direcția: mai multă tehnologie, o țintire mai precisă a controalelor, dar și necesitatea unor resurse umane sporite și a unei prioritizări clare către evaziunea de mare anvergură. Ce ar trebui făcut mai întâi: consolidarea capacității umane a ANAF sau investiții suplimentare în sisteme tehnologice?
Fii primul care comentează