Nicolae Ciucă Bolojan: austeritate bugetară în contrast cu scutirile fiscale sugerate de PSD

Când vorbim despre bani publici, Nicolae Ciucă Bolojan se exprimă ca cineva care a administrat odată un buget de familie și a învățat pe propria piele: economisirea și precauția sunt imperative pentru stat, la fel cum sunt pentru o gospodărie sau o companie. Declarațiile au fost făcute la TVR 1 și vin într-un moment politic în care PSD a propus amendamente fiscale importante, incluzând scutirea de CASS pentru mame cu copii până la 7 ani, pentru veterani de război și pentru deținuți politici.

Bolojan a afirmat că fiecare leu economisit reprezintă, de fapt, o responsabilitate față de cei care plătesc taxe și impozite. Ideea e simplă: dacă nu cheltui mai mult decât ai, nu lași pe alții să suporte datorii pe termen lung. A subliniat că această mentalitate nu se schimbă în funcție de titulatură, fie că ești premier, parlamentar sau simplu cetățean, regula rămâne aceeași. Folosește un exemplu comun, dar sugestiv: dacă acoperișul banilor tăi e mai mic decât vei dori să ai, la un moment dat apare factura. Sună ca un sfat de la o bunică care-ți pune bani la ciorap; mai puțin romantic, dar pragmatic.

Contextul politic are importanță. PSD a venit cu un pachet fiscal care include măsuri pe care Sorin Grindeanu, președintele interimar al partidului, le-a numit compensatorii: scutiri de contribuții pentru categorii specifice, mame cu copii mici, veterani și deținuți politici. Propunerile urmăresc să reducă anumite poveri fiscale, dar ridică și semne de întrebare privind sustenabilitatea bugetară și prioritățile statului. Din perspectiva lui Bolojan, astfel de scutiri trebuie analizate cu atenție: sunt binevenite dacă sunt însoțite de surse clare de finanțare sau de economii în alte zone; altfel, riscăm să constatăm că plapuma bugetului e prea mică pentru ceea ce vrem acoperi.

Argumentul lui Bolojan nu este doar tehnic: are și o componentă morală adresată contribuabililor. Economisirea banilor publici este prezentată ca un semn de respect față de cei care contribuie la stat. Rămâne de discutat cum se pot împăca această viziune cu măsurile compensatorii propuse de PSD, care urmăresc corectarea unor dezechilibre sociale sau recunoașterea unor merite istorice. Politica bugetară este, în esență, un echilibru între nevoi imediate și stabilitate pe termen lung, iar orice măsură socială trebuie trecută prin filtrul financiar pentru a nu genera probleme viitoare.

Declarațiile la TVR 1 scot în evidență un conflict frecvent în dezbaterile publice: cum reconciliem protecția socială cu disciplina fiscală? Bolojan insistă că disciplina nu este o opțiune flexibilă, ci o chestiune care trebuie aplicată constant, indiferent de poziție. PSD, în schimb, propune măsuri care par să pună accent pe ajutoarele imediate pentru anumite grupuri vulnerabile sau simbolice. Ambele perspective sunt valide; miza reală este modul în care vor fi detaliate măsurile bugetare: cine plătește, când și prin ce mecanisme.

TVR 1 rămâne locul în care aceste idei au fost expuse; cifrele, categoriile vizate (mame cu copii până la 7 ani, veterani, deținuți politici) și limbajul folosit de politicieni conturează disputa. Următorul pas pentru public va fi să urmărească cum se vor transforma aceste propuneri în amendamente concrete și ce efect vor avea asupra bugetului pe termen mediu și lung. Cum vor fi justificate cheltuielile suplimentare și de unde vor proveni economiile promise? Răspunsurile la aceste întrebări vor spune mai mult decât declarațiile politice.

TVR 1 găzduiește un dialog între prudența bugetară și măsurile sociale propuse de PSD, iar categoriile mame, veterani și deținuți politici rămân în centrul atenției. Cum arată soluțiile practice pentru a echilibra finanțele publice cu nevoile sociale rămâne o discuție deschisă. Care crezi că ar fi o abordare realistă pentru a îmbina protecția socială cu disciplina fiscală?