Nestle a schimbat din scurt conducerea: CEO-ul Laurent Freixe a fost demis imediat după o anchetă internă care a constatat că a încălcat codul de conduită, ascunzând o relaţie personală cu o subalternă. Decizia a fost supravegheată de preşedintele Paul Bulcke şi de directorul independent Pablo Isla.
La cârma companiei a fost numit Philipp Navratil, un director cu experienţă în cadrul Nestle, care a condus în trecut divizia Nespresso. Schimbarea a fost aplicată cu efect imediat, Navratil preluând oficial mandatul. Bulcke a spus că decizia a fost necesară şi a subliniat că valorile şi guvernanţa rămân fundamentul companiei, mulţumindu-i totodată lui Freixe pentru anii în care a lucrat la Nestle.
Contextul nu e tocmai liniştit: grupul traversează o perioadă cu consum încetinit şi presiuni legate de tarifele comerciale la nivel global. Freixe ajunsese CEO cu exact un an în urmă, după plecarea lui Mark Schneider, iar schimbarea actuală se înscrie într-un an cu multe mişcări la vârful companiilor din sectorul bunurilor de larg consum. În ultimele luni, printre altele, gestionarea conducerii a fost modificată şi la Unilever, Diageo sau Hershey.
Pe fondul reorganizărilor, Paul Bulcke anunţase în iunie că va părăsi postul de preşedinte anul viitor, astfel că numirea lui Navratil apare într-un context mai larg de realiniere managerială. Ce părere ai despre ritmul schimbărilor la nivel înalt din marile companii?
Cum naiba poate o companie uriașă ca Nestlé să nu aibă sisteme clare de raportare ca să prevină astfel de conflicte de interese și ce urmează pentru cultura internă când pleacă CEO-ul după doar un an, mai ales într-un context de scădere a consumului și presiuni comerciale?
asta mă întristează mai mult decât aș vrea să recunosc. amintesc când Nestle părea ceva stabil, cumva „de acolo”, iar acum schimbări la vârf pe repede înainte… parcă pierzi ceva familiar. și nu e doar despre o relație sau un nume plecat; e despre oameni care se sacrifică ca să țină totul în mișcare, iar cei de jos rămân cu incertitudinea. probabil e normal în lumea asta a afacerilor, dar tot mă doare. era altceva acum 10-15 ani, mai puțin zbucium, mai multă continuitate. oh well, ce să zic, doar nostalgie poate.