Pasionatul colecționar de console și emulator din copilărie, Nemesis, și-a propus să readucă la viață LaserActive, o consolă rară aflată la intersecția dintre arcade și filme, dintr-o eră în care semnalul video era încă analog 480i. Povestea începe în 2004, când a achiziționat prima unitate pentru 200 de dolari, iar până în 2009 visa cum ar putea fi emulat acel sistem efemer. Cineva pasionat de hardware retro și cu răbdarea unui inginer își asumă astfel de proiecte inedite; în cazul său, asta a însemnat transformarea unui vis geek într-un experiment tehnic de durată.
Pe scurt, provocarea nu era doar să înțeleagă arhitectura internă a LaserActive, ci să extragă de pe discurile Mega-LD datele esențiale care permit jocurilor și filmelor să fie interpretate corect de software. Monitorizarea registrelor de memorie și reverse-engineeringul logicii sistemului i s-au părut gestionabile pentru cineva cu experiența lui Nemesis. Punctul critic a fost „table of contents”, acea zonă de date de pe disc care indică modul de citire a restului discului. Accesul la ea n-a fost realizat printr-un software convențional, ci printr-o metodă de tip laborator-hacker: lipirea unor fire de detecție direct pe modulul Sega PAC-S10 și utilizarea unui analizor logic de tip Saleae, clonă, pentru capturarea în flux a liniilor de date. Asta a implicat muncă detaliată la nivel hardware, răbdare și dexteritate la lipit, nu un proiect pentru o după-amiază.
Următoarea provocare a fost capturarea semnalului video analog într-un format fără pierderi, potrivit pentru emulare. Plăcile comerciale de captură care funcționau pentru LaserDisc-uri obișnuite s-au dovedit nepotrivite aici. Motivul: aceste plăci tind să ignore datele de control VBI, ascunse dincolo de marginile imaginii CRT 480i folosite atunci, iar numeroase jocuri LaserActive folosesc exact acele zone „ascunse” pentru sincronizare sau schimbări de flux video. În plus, majoritatea plăcilor pierdeau sau interpretau greșit fluxurile video suprapuse, organizate în moduri neconvenționale pe disc.
Fotografiile de lucru din jurul anului 2019 îl arată pe Nemesis la masa sa, înconjurat de cabluri și echipamente improvizate pentru această sarcină. E tipicul pasionatului care refuză soluțiile de serie și le adaptează unui scop neobișnuit. Nemesis a povestit pentru Read Only Memo că playerul LaserActive rareori redă video „normal”. Multe jocuri folosesc cadre video diferite la nivel de field, afișând doar unul sau sărind fiecare al doilea cadru, mixând astfel patru sau mai multe fluxuri video în aceeași zonă a discului. Această metodă permite branching fără întreruperi: în funcție de alegerea jucătorului, filmarea se schimbă din mers, uneori cadru cu cadru, fără tranziții evidente.
Partea remarcabilă a proiectului nu este doar inventivitatea tehnică, ci și faptul că multe soluții au fost reconstruite pentru a păstra fidelitatea originală: ripping-ul discului, conservarea datelor VBI și sincronizarea fluxurilor multiple sunt cruciale pentru ca un emulator să redea experiența așa cum a fost gândită. Fără aceste date, emularea riscă fie să elimine părți importante din narațiunea vizuală, fie să redea secvențele cu întârzieri și erori, defecte ușor observabile pentru fanii atenți.
Încheierea subliniază ideea că restaurarea tehnologiilor vechi nu e doar nostalgie: e o combinație de arhivistică, inginerie și un fel de artă a conservării digitale. Nemesis a arătat că, atunci când o persoană dedicată reunește cunoștințe hardware, unelte DIY și multă răbdare, pot fi salvate piese rare din istoria jocurilor electronice. Pentru comunitatea retrogaming, munca aceasta înseamnă că titluri de pe LaserActive ar putea fi păstrate și refăcute pentru viitor, cât mai fidele originalului.
Extragerea „table of contents” din modulul PAC-S10 și capturarea VBI sunt exemple concrete din proces, iar suma inițială de 200 de dolari plătită în 2004 pentru prima unitate rămâne o cifră semnificativă pentru cei care urmăresc cât valorează pasiunea în timp. Crezi că astfel de proiecte ar trebui susținute de comunități sau lăsate pe seama pasionaților individuali?
da, dar treaba asta cu lipitul firelor sună cam periculos, eu as fi fost mai precaut, plus nu prea înțeleg cum scanează ăla VBI fără echipament profi, dar fain proiect oricum