Negocieri PNRR: ajustări ale programului de închidere a centralelor pe lignit și cărbune, efecte asupra CE Oltenia și ANRE

Calendarul negociat cu Comisia Europeană, inclus în PNRR sub Componenta 6, Reforma 1, ținta 119a, permite menținerea controlată a unor grupuri energetice până în august 2026, iar în anumite situații până la sfârșitul anului 2029. Proiectul de act normativ propune ajustarea etapizată a retragerii capacităților pe cărbune, lignit și huilă, permițând astfel operarea temporară a unor grupuri până la acele termene.
PNRR, ținta T119a, CE Oltenia, grupurile Rovinari și Turceni, valorile 1.045 MW, 845 MW și 200 MW conturează foarte clar modificările de calendar și implicațiile practice. Cum considerați că ar trebui gestionată tranziția pentru a proteja securitatea energetică, dar și obiectivele de decarbonizare?
Negocierile cu Comisia Europeană privind ținta T119 din PNRR au generat comanda unui studiu de adecvare realizat de un consultant internațional, cu metodologii europene, așteptat a se finaliza în martie anul viitor. Rezultatele intermediare privesc orizontul 2027. Pe baza acestor analize, două grupuri energetice de la Complexul Energetic Oltenia și unul de la CET Govora, inițial planificate pentru închidere la sfârșitul anului 2025, vor fi retrase definitiv din exploatare până în august 2026, conform noii ținte T119a, care poate fi revizuită în funcție de concluziile studiului de adecvare. Ținta declarată este ca decarbonizarea să avanseze într-un ritm sustenabil, fără a pune în pericol echilibrul și siguranța energetică a României.
Noul program propus prevede închiderea până la finele anului 2025 a unor capacități pe cărbune de 1.045 MW, nu de 1.755 MW conform normelor curente. Din acești 1.045 MW, doar 845 MW vor fi retrași efectiv din exploatare, iar 200 MW vor fi reduși din sistem prin ajustarea licențelor: 170 MW la Electrocentrale Craiova SA și 30 MW la Complexul Energetic Valea Jiului SA. Legea va include o prevedere prin care ANRE poate decide reducerea parțială și definitivă a puterii electrice instalate pentru deținătorii de licențe pe lignit sau huilă. Această reducere poate veni fie la cererea titularului, fie din inițiativa ANRE, care va fixa o limită maximă obligatorie pentru participarea pe piață, accesul la rețea și raportările aferente licenței, iar limita astfel stabilită nu va putea fi majorată ulterior prin altă decizie ANRE.
Documentul propune sincronizarea eliminării capacităților pe lignit cu punerea în funcțiune a noilor capacități pe gaze. În Planul de restructurare, CEO preconizează realizarea a două grupuri pe gaze la Turceni (450 MW) și Ișalnița (850 MW), cu finanțare din Fondul pentru Modernizare. Având în vedere corelarea între Planul de restructurare al CEO, aprobat prin decizia din 2021, și prevederile PNRR, negocierile cu Comisia Europeană au inclus și modificarea Planului de restructurare prenotificat în octombrie.
Pe 28 octombrie, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a anunțat că toate cele cinci grupuri ale CE Oltenia vor fi funcționale în această iarnă. În urma negocierilor cu Comisia Europeană, s-a pus în discuție protejarea locurilor de muncă și asigurarea funcționării în siguranță a sistemului energetic național. Până în 2030, trei dintre aceste grupuri vor rămâne în exploatare: Rovinari 4, Rovinari 5 și Turceni 5, fiecare de câte 310 MW. Pentru Rovinari 6 și Turceni 4, tot de 310 MW fiecare, se analizează menținerea după 31 august 2026 fie în rezervă strategică, fie în conservare. De asemenea, vor rămâne active grupurile Craiova 1 și 2, precum și Govora 3. Ministrul afirmase anterior păstrarea a trei grupuri pe termen lung.
Dacă titularii nu cer modificarea licenței până la 20 decembrie 2025, ANRE, din proprie inițiativă sau la cererea Ministerului Energiei, poate schimba autorizația/licența pentru reducerea puterii instalate sau chiar să o retragă pentru capacitatea respectivă. În comparație cu legea actuală, capacități pe lignit de 710 MW, care ar fi trebuit închise anul acesta, vor rămâne în funcțiune până la 31 august 2026.
Problema ridicată de aceste schimbări este una concretă: cum echilibrezi angajamentele de decarbonizare cu necesarul imediat de energie și cu termenele tehnice și financiare ale noilor proiecte. Ajustarea calendarului urmărește menținerea securității sistemului în timp ce se încearcă finalizarea noilor capacități pe gaze și consolidarea rolului regenerabilelor, dar asta implică și prelungirea exploatării unor unități clasice și adoptarea unor decizii legislative care să permită flexibilitate.
România poartă discuții pentru un nou program de închidere a centralelor pe cărbune și lignit, iar hotărârile vor viza capacități de sute de MW, modificând termenele inițiale convenite cu Uniunea Europeană. Subiectul nu e nou: tranziția energetică a țării a fost pe agendă de ani buni, de la angajamentele din PNRR până la dezbaterile privind siguranța aprovizionării în iernile geroase. Experiența recentă arată că promisiunile de decarbonizare se ciocnesc adesea cu realități tehnice și economice, întârzierile notorii la proiecte pe gaze sau costurile mai mari pentru turbine nu apar peste noapte.
Textul propus mai prevede și posibilitatea amânării, prin hotărâre de guvern, a termenelor de închidere și ecologizare a carierelor de lignit și a exploatărilor de huilă. Pentru carierele CEO, termenele sunt corelate cu Planul de restructurare aprobat de Comisia Europeană în 2022, cu necesarul de lignit pentru capacitățile care asigură funcționarea stabilă a sistemului, și cu lucrările de punere în siguranță prevăzute în Planul de închidere a activității pentru fiecare carieră. Tot prin hotărâre de guvern pot fi modificate și termenele de punere în funcțiune a capacităților pe gaze și a celor regenerabile prevăzute în Planul de restructurare al CEO. Raportările publice arată că proiectele pe gaze sunt considerabil întârziate.
Guvernul a transmis Comisiei Europene un document non-paper în care a argumentat necesitatea schimbării țintei T119, invocând noile realități din sectorul energetic și necesitatea garantării securității aprovizionării. Documentul subliniază că ipoteza înlocuirii totale a centralelor pe lignit cu unități pe gaze până la sfârșitul anului curent nu mai este realistă, din cauza factorilor economici, tehnici și de piață: costuri mai mari pentru echipamente (de exemplu, +50% pentru turbinele pe gaz), dificultăți în obținerea finanțării și blocaje în lanțurile de aprovizionare. Aceste întârzieri amenință securitatea aprovizionării cu energie electrică și funcționarea stabilă a Sistemului Electroenergetic Național.