Zgomotul sirenelor și imaginile din satelit fac acum parte din viața cotidiană a locuitorilor din Gaza, unde o ofensivă militară în expansiune a transformat cartiere întregi în teatre de luptă și a provocat valuri de strămutare internă. Relatările consemnează distrugeri extinse, evacuări repetate și lipsa unor locuri sigure pentru cei care fug de bombardamente.
De luni de zile, familii întregi trăiesc în incertitudine, nefiind sigure dacă să rămână sau să plece, iar cei care decid să se mute descoperă rapid că opțiunile de refugiu în cadrul benzii Gaza sunt limitate. Mohammed Alkurdi, manager de proiect refugiat în partea de vest a orașului, afirmă fără echivoc că alegerea de a rămâne sau de a pleca seamănă cu o decizie între viață și moarte. El povestește că zonele marcate ca periculoase sunt apoi lovite: oamenii pleacă pentru că au fost avertizați, dar locurile semnalate cu roșu sunt, susține el, urmate de distrugeri.
Analiza imaginilor din satelit arată distrugeri complete în cartiere precum Zeitoun și Sabra, care odinioară erau pline de viață. Nu mai este vorba doar de focare izolate, ci de pagube răspândite, care dau senzația că locuințele stau să se prăbușească permanent, asemenea unui cutremur. Oamenii se retrag dintr-un loc, apoi din altul, iar mulți ajung strămutați pentru a doua sau a treia oară în câteva luni.
Destinațiile spre sud, în Rafah și Khan Younis, sunt deja supraaglomerate. Taberele improvizate de corturi au atins capacitatea maximă, apa și hrana sunt greu accesibile, iar condițiile de igienă sunt precare. Iman El-Naya, care a părăsit orașul Gaza acum trei luni, descrie statul la coadă pentru apă și pâine în contexte extrem de aglomerate. Creșterea prețurilor și accesul restrâns la servicii transformă supraviețuirea zilnică într-o luptă continuă.
Nu toți pot sau vor să plece. Persoanele în vârstă, bolnavii și unele echipe de lucru rămân blocate în interiorul orașului. Amjad Shawa, directorul unei rețele de ONG-uri palestiniene, spune că mulți bătrâni refuză să se evacueze, preferând să rămână și să-și întâmpine soarta în locurile natale. Aceasta determină familii întregi să rămână alături de ei. Alții aleg să rămână din motive morale: Amal Seyam, directoarea Centrului pentru Afaceri ale Femeilor din Gaza, a fost strămutată de cinci ori, dar refuză să plece cât timp nu poate să-și sprijine comunitatea. Ea și colegele s-au stabilit temporar în cartierul Nasr, transformat în adăpost, și afirmă că vor rămâne cât timp există femei care au nevoie de ajutor, chiar dacă bombardamentele sunt la doar câțiva metri.
Părăsirea orașului Gaza este periculoasă, costisitoare și fără garanții. Datele oferite de Site Management Cluster indică faptul că doar aproximativ 14.840 de persoane din aproape un milion estimate de ONU în orașul Gaza s-au reșezat până luni. Dintre acestea, circa 2.200 s-au mutat în alte cartiere ale aceluiași oraș, fiind deja afectate anterior de atacuri. Restul s-au îndreptat spre sud, dar condițiile acolo sunt deja critice: supraaglomerare, resurse limitate și riscuri persistente.
Datele confirmă un exod în curs, dar majoritatea rămân blocate în oraș, fie pentru că drumul spre sud este periculos, fie pentru că nu dispun de mijloace de transport. Iar pentru cei care reușesc să ajungă în Rafah sau Khan Younis, un refugiu sigur nu e garantat. Cele două orașe sunt deja afectate de fluxul masiv de oameni și de infrastructura inadecvată, ceea ce transformă strămutarea dintr-o speranță într-o decizie plină de incertitudini.
Datele Site Management Cluster privind numărul plecaților, imaginile satelitare care arată cartiere complet distruse precum Zeitoun sau Sabra și relatările directe ale oamenilor precum Mohammed Alkurdi, Iman El-Naya și Amal Seyam scot în evidență impactul uman al acestor mișcări forțate. Cum vor face față locuitorii din Rafah și Khan Younis valurilor noi de sosiri, în condițiile unei infrastructuri deja suprasolicitate?
Fii primul care comentează