Despre moțiunile de cenzură inițiate de AUR, POT, SOS România și parlamentari neafiliați, vizând mai multe proiecte pentru care Guvernul Bolojan și-a asumat răspunderea, și despre calendarul parlamentar care ar putea conduce la o sesiune-maraton în Parlament, posibil chiar în acest weekend.
Politica românească a fost mereu scena unor momente tensionate când guvernele recurg la proceduri accelerate în locul discuțiilor publice; acum, din nou, apare o acțiune politică menită să forțeze un vot de încredere în Parlament. Pe 3 septembrie, AUR, împreună cu POT, SOS România și parlamentari neafiliați, a înregistrat patru moțiuni de cenzură după ce guvernul condus de Ilie Bolojan și-a asumat răspunderea pentru mai multe proiecte legislative, exceptând inițiativa privind pensiile magistraților. Parlamentul discută organizarea votului rapid: Birourile permanente au decis ca moțiunile să fie citite joi, la ora 11:00, iar dezbaterile și votul să aibă loc duminică, 7 septembrie, de la ora 13:00. În paralel, se iau în calcul și opțiuni de ședință-maraton în weekend pentru a accelera procedurile și a evita complicațiile legate de începutul anului școlar, când mulți parlamentari sunt în teritoriu.
AUR își motivează demersul invocând ceea ce consideră abuzuri legislative: angajarea răspunderii pentru cinci proiecte majore într-o singură zi, fără dezbateri sau consultări, și adoptarea unor măsuri de austeritate care, susțin ei, dăunează economiei, companiilor de stat, instituțiilor autonome și sănătății publice. Formațiunea acuză că programul impus prin asumare nu a fost votat direct de electorat și că Parlamentul a fost redus la un rol formal, în pofida majorității confortabile a coaliției guvernamentale. În replică, membrii coaliției par pregătiți să se abțină în masă, așa cum s-a procedat la moțiunea anterioară, pentru a împiedica demiterea efectivă a Executivului.
Fiecare dintre cele patru moțiuni urmărește teme bine definite. Prima vizează măsuri fiscale: menținerea impozitului minim pe cifra de afaceri, creșterea impozitului pe tranzacțiile bursiere, introducerea unei taxe noi pentru transportatori, majorarea CASS pentru activități independente și un cadru mai strict pentru înființarea firmelor, elemente pe care AUR le consideră lovituri directe la adresa IMM-urilor și a mediului antreprenorial. A doua moțiune semnalează schimbări în guvernanța companiilor de stat: acordarea unor drepturi sporite acționarilor privați minoritari, reducerea prerogativelor statului în companii precum OMV Petrom sau Rompetrol Rafinare și înființarea unei noi agenții – AMEPIP – care, potrivit contestatarilor, ar facilita politizarea numirilor în consiliile de administrație. De asemenea, se critică introducerea obligativității prezenței unui funcționar public subordonat politic în fiecare consiliu de administrație.
A treia moțiune vizează instituțiile autonome: ANR, ASF și ANCOM. Principala critică este că reformele sunt doar de suprafață; reducerile salariale sunt marginale (de la 15.000 la 12.000 de euro în unele cazuri), iar diminuările de personal afectează tocmai structurile de control, slăbind supravegherea piețelor de energie, telecom și asigurări. Nu se introduc criterii clare de performanță, iar posturile politice rămân, spun contestatarii, neatinse. A patra moțiune abordează sănătatea: reducerea numărului de investigații medicale decontate, restrângerea dreptului medicilor de a prescrie o gamă largă de medicamente compensate, majorarea taxei clawback cu riscul retragerii medicamentelor generice din piață și marginalizarea medicinei de familie și a ambulatoriului. Consecința anticipată, în opinia AUR, ar fi creșterea costurilor pe termen lung prin creșterea spitalizărilor și agravarea inegalităților teritoriale în accesul la tratament.
Din punct de vedere procedural, Constituția permite depunerea unei moțiuni de cenzură în termen de trei zile după angajarea răspunderii. Opoziția a avut nevoie de minimum 116 semnături pentru a înregistra cele patru moțiuni; pentru a demite guvernul ar fi necesar votul a 233 de parlamentari. Coaliția PSD-PNL-USR-UDMR și minoritățile dețin majoritatea necesară și, din acest motiv, aproape sigur vor evita să ofere voturile necesare demiterii, preferând o abținere organizată. Calendarul agreat prevede citirea moțiunilor joi și dezbaterea plus votul duminică, însă inițial s-a discutat și varianta unui vot sâmbătă, negocierile au tras de timp până la completarea semnăturilor necesare, iar citirea efectivă a moțiunilor a fost programată pentru joi.
Organizarea unei ședințe-maraton nu e o soluție neașteptată când sunt în discuție patru moțiuni: fiecare text trebuie citit, urmează intervențiile celor înscriși la cuvânt și, eventual, votul secret sau cel cu prezență fizică la urne. Estimările parlamentarilor vorbesc despre sesiuni cu durate între 6 și 8 ore sau mai mult; pentru a scurta procedura, conducerea Parlamentului analizează votarea a două moțiuni simultan, astfel încât apelul nominal la vot să se facă de două ori în loc de patru. În practică, însă, decizia finală privind modul de vot rămâne la președintele de ședință și la Birourile permanente.
Mișcarea Opoziției pune în discuție nu doar viitorul imediat al Guvernului Bolojan, ci și practica parlamentară: cât de des și în ce condiții poate Executivul să recurgă la angajarea răspunderii pentru proiecte majore și ce rol are dezbaterea publică într-o democrație reprezentativă. Anterior, negocierile dintre liderii formațiunilor au dus la amânări pentru strângerea semnăturilor; acum, cu pregătirea formală încheiată, lucrurile se îndreaptă spre plen.
Calendarul oficial arată pașii clari: miercuri depunerea, joi citirea în plen reunit de la ora 11:00 și duminică dezbatere și vot de la ora 13:00. În orice moțiune de cenzură, cifrele sunt decisive: 116 semnături pentru depunere, 233 de voturi pentru demitere. În acest context, coaliția de guvernare deține majoritatea și este probabil să împiedice schimbarea Executivului, dar demersul Opoziției rămâne un instrument de presiune politică și de semnalizare publică.
Articolul pune în discuție teme esențiale privind reprezentarea, separația puterilor și limitele procedurilor parlamentare. Exemplul concret: angajarea răspunderii pe mai multe proiecte într-o singură zi a generat reacții și a dus la depunerea a patru moțiuni, iar calendarul stabilit pentru citire și vot, joi și duminică, arată cum funcționează procedura constituțională în practică. Rămâne de văzut dacă birourile parlamentare vor accepta opțiunea votării simultane a două moțiuni pentru a reduce timpul de lucru și cum vor reacționa partidele la apelurile nominale în plen, în condițiile unei majorități parlamentare clare.
Va reuși Opoziția să producă schimbări prin aceste moțiuni sau e mai degrabă un gest politic de semnalizare?
Fii primul care comentează