Pe o potecă de la poalele Munților Rodopi, la câteva sute de metri de granița cu Grecia, un sat bulgar a devenit loc de întâlnire între tradiție și interesul chinez: Momchilovtsi. Oamenii sosesc pentru iaurt, muzică populară și atmosfera autentică a unei comunități montane care păstrează practici vechi de secole. Imaginile cu cimpoieri în costume cusute manual și tarabe pline cu brânzeturi au stârnit curiozitatea globală pentru un produs simplu, dar cu o istorie științifică: iaurtul bulgăresc.
De peste zece ani turiști chinezi vizitează satul, după ce în 2009 o companie din China a preluat bacteriile specifice din iaurtul local și a lansat un produs sub marca Mosilian. Astăzi, acest iaurt sau culturi derivate se găsesc în numeroase supermarketuri chinezești, iar sosirile în sat atrag vizitatori dornici să vadă sursa tradițională. În piețele din Momchilovtsi, producătorii locali, mulți dintre ei având dificultăți în comunicarea în chineză, oferă mostre de iaurt și brânzeturi, iar degustările sunt însoțite de muzică și voie bună. Un turist chinez, Ge Lin, 37 de ani, spune fără ocolișuri că iaurtul bulgăresc e foarte apreciat în China și a vrut să guste varianta autentică de aici.
Legătura dintre iaurtul bulgar și sănătate nu e doar o legendă locală; are şi fundament științific. La începutul secolului XX, microbiologul bulgar Stamen Grigorov și zoologul rus Élie Metchnikoff au atras atenția asupra faptului că țăranii bulgari, consumatori frecvenți de iaurt, păreau a trăi mai mult. De atunci studiile au evoluat, iar Institutul de Microbiologie al Academiei Bulgare de Științe, prin vocea prof. dr. Penka Petrova, menționează Lactobacillus bulgaricus și alte tulpini locale ca factori care susțin sănătatea, imunitatea și longevitatea. Petrova afirmă că iaurtul bulgăresc poate fi considerat unul dintre primele probiotice descoperite și subliniază că fiecare tulpină izolată din iaurtul de casă are caracteristici proprii. În ultimii ani, cercetările recente au readus în atenție proprietățile benefice ale produselor lactate fermentate din Bulgaria, deschizând noi direcții pentru studiu și aplicații nutriționale.
În sat, meșteșugul producerii lactatelor se transmite din generație în generație. Dimitar Danchev, 37 de ani, continuă tradiția familiei sale, ocupându-se de creșterea animalelor de patru generații. El explică că laptele folosit la iaurt poate proveni de la vaci sau de la oi și că proprietățile produsului variază odată cu anotimpurile. Primăvara, când iarba e proaspătă, iaurtul capătă arome diferite față de toamnă, când furajele sunt mai uscate și laptele mai consistent. Astfel, gustul și textura nu depind doar de bacterii, ci și de mediul și hrana animalelor.
Istoria alimentară se împletește aici cu amintirile locuitorilor. Mitra Pareva, 95 de ani, povestește că iaurtul a făcut parte din dieta ei zilnică toată viața. Pentru ea, pâinea și iaurtul sunt primele alimente ale zilei, fără spectacole, doar obișnuință și continuitate. Această legătură simplă dintre om și mâncare reflectă cum elemente aparent banale pot deveni repere culturale și alimentare ale comunității.
Discuția despre iaurtul bulgăresc pune în lumină mai multe teme: cum se păstrează și se transmit cunoștințele locale în era globalizării, ce rol au tulpinile microbiene regionale în sănătate și cum economia locală se adaptează la cererea externă. Mosilian în China și tarabele din Momchilovtsi sunt două fețe ale aceleiași povești: un produs tradițional care traversează frontiere. Să reținem câteva date: 2009 ca an al începutului exportului de culturi, vârstele producătorilor și turiștilor care vin să guste autenticitatea, și numele celor care mențin viu meșteșugul, precum Danchev și Pareva. Aceste detalii dezvăluie mai mult decât o simplă tranzacție comercială; arată cum biologia, cultura și piața se intersectează într-un sat montan.
Muzica, degustările și poveștile bătrânilor arată că iaurtul nu este doar un produs alimentar, ci și un element al identității locale. Rămâne de văzut cum vor evolua relațiile comerciale și cercetările științifice și în ce fel vor transforma viața satului. Crezi că această fuziune între tradiție științifică și cerere internațională poate susține pe termen lung comunități precum Momchilovtsi?
Fii primul care comentează