De la apariția lor, vaccinurile combinate au promis mai multă comoditate, mai puține înțepături, mai puțină agitație pentru părinți și aceeași protecție. Povestea MMRV, vaccinul care înglobează imunizarea împotriva rujeolei, oreionului, rubeolei și varicelei, reflectă tocmai acest echilibru între eficiență și prudență, iar deciziile luate în Statele Unite în anii 2000 arată cum informațiile ulterioare pot modifica recomandări deja stabilite.
Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA a autorizat în 2005 vaccinul combinat MMRV ca alternativă la schema clasică MMR plus vaccin separat pentru varicelă, denumită pe scurt MMR + V. Avantajul imediat era evident: o singură injecție în loc de două, ceea ce însemna mai puțină supărare pentru copii la aceeași vizită. Totuși, părinții și profesioniștii au început să monitorizeze cu atenție efectele în urma utilizării pe scară largă. Datele post-autorizare au indicat un ușor exces de risc pentru convulsii febrile după prima doză de MMRV, comparativ cu schema MMR + V administrată separat.
Convulsiile febrile sunt un fenomen bine cunoscut în pediatrie: apar mai ales la copiii sub 5 ani, cu un vârf între 14 și 18 luni. De regulă sunt scurte, de la câteva secunde până la un minut sau două, și pot fi declanșate de orice cauză de febră, infecții ale urechii, gripă sau, uneori, un vaccin. Deși pot speria părinții și duc frecvent la consulturi medicale sau la spital, prognosticul este, în majoritatea cazurilor, foarte bun; aproape toți copiii se recuperează complet, fără sechele pe termen lung. Statistic, până la 5% dintre copii au avut cel puțin un astfel de episod până la vârsta de 5 ani.
Studii care au inclus peste 400.000 de copii au cuantificat diferența: după prima doză, frecvența convulsiilor febrile a fost de aproximativ 7 până la 8, 5 cazuri la 10.000 de doze de MMRV. Pentru schema MMR + V administrată separat, numărul a fost între 3, 2 și 4, 2 cazuri la 10.000. Practic, asta echivalează cu aproximativ un caz suplimentar la fiecare 2.300–2.600 de copii vaccinați cu prima doză MMRV, comparativ cu MMR + V. Sunt cifre mici, dar suficiente pentru a influența recomandările oficiale.
În 2009, experții CDC au analizat toate datele disponibile. Concluzia a fost că ambele opțiuni rămân sigure, eficiente și recomandate atât pentru prima, cât și pentru a doua doză. Totuși, au introdus o nuanță practică: pentru prima doză, s-a preferat MMR + V administrat separat, ca măsură de precauție pentru a evita acel mic plus de risc de convulsii la copiii mici. Nu a fost interzis MMRV, ci mai degrabă s-a formulat o recomandare implicită: dacă un părinte dorea în mod explicit o singură injecție la prima vizită, MMRV rămânea o opțiune. Pentru a doua doză, la vârsta de 4–6 ani, CDC a indicat o preferință pentru MMRV, adică aici conveniența unei singure doze era favorizată, fără același semnal de prudență ca pentru prima doză.
Această situație exemplifică modul în care politicile de sănătate publică pot combina date riguroase cu considerente practice: cifre exacte privind riscurile (7–8, 5 versus 3, 2–4, 2 la 10.000) au condus la o recomandare nuanțată, menită să păstreze opțiunile pentru părinți, dar și să minimizeze riscurile mici pentru cei mai vulnerabili dintre copii. MMRV rămâne util pentru părinții care preferă o singură injecție, iar MMR + V rămâne alternativa simplă pentru cei care doresc să reducă și mai mult riscul mic de convulsii febrile după prima doză.
CDC a recomandat MMR + V ca preferință pentru prima doză și MMRV pentru a doua, rămânând însă flexibilă în privința alegerii părinților. Pe scurt, cifrele (7–8, 5 vs 3, 2–4, 2 la 10.000) și vârstele de administrare (12–15 luni pentru prima doză, 4–6 ani pentru a doua doză) sunt elementele concrete care ghidează decizia. Ce te-ar determina să alegi: mai puține înțepături la prima vizită sau o abordare care reduce ușor riscul la copiii mici?
Prefer o singură înțepătură; riscul mic, merită zic.