De când oamenii au început să aprecia aerul curat și pădurile, dezbaterile despre cine înstrăinează sau protejează spațiile verzi au intrat în viața publică. Mircea Fechet atrage atenția în Parlament că situația din Pădurea Băneasa a devenit îngrijorătoare: accesul limitat asigurat de administrație a fost slăbit, iar un drum destinat exclusiv gestionării durabile pare să se transforme într-o rută a privilegiilor.
Fechet, care a contribuit deja la recentele politici de mediu din România ca fost ministru, susține că după plecarea sa bariera din pădure a început să fie ridicată tot mai des. Imaginile difuzate arată vehicule care tranzitează zona, iar fostul ministru spune că se testează limitele: se pregătește terenul pentru ca drumul forestier să fie folosit ca scurtătură spre locuințe sau locuri de muncă. Potrivit spuselor sale, situația ar fi fost favorizată de neglijența unui dezvoltator care, timp de peste 17 ani, nu a asigurat căile de acces promise proprietarilor dintr-un proiect rezidențial.
Mesajul este clar: dacă regula potrivit căreia drumurile forestiere trebuie folosite doar pentru gestionarea durabilă a pădurii nu va fi aplicată în litera și în spiritul ei, vom pierde nu doar pădurea, ci și încrederea cetățenilor care văd aerul curat drept un drept, nu un lux. Fechet folosește metafora „rechinilor imobiliari” pentru a ilustra interesul speculativ legat de terenurile din Băneasa și cere sancțiuni ferme: contractul care a permis accesările frecvente trebuie reziliat imediat, iar semnatarii să ofere explicații și să răspundă pe plan instituțional și legal.
Problema ridică întrebări practice: administrarea pădurilor, regimul drumurilor forestiere și responsabilitatea dezvoltatorilor sunt domenii legale și administrative care trebuie corelate. Un drum care funcționează ca legătură publică sau ca acces privat schimbă tiparul de protecție și obligă autoritățile să verifice documentele, acordurile și eventualele abateri. Totodată, imaginile care arată treceri repetate subliniază importanța unor măsuri de control eficiente și transparente, astfel încât utilizarea zonelor verzi să rămână conformă scopului lor de conservare.
Scenariul descris de Fechet nu e izolat: în multe orașe mari expansiunea imobiliară pune presiune pe păduri și pe spațiile verzi, iar soluțiile vin prin combinarea aplicării stricte a legii, verificării contractelor și responsabilizării actorilor implicați. Când un contract temporar sau o concesiune devine o portiță pentru acces nejustificat, răspunsul instituțional trebuie să fie rapid și bine documentat, nu doar retoric. De aceea solicitarea de reziliere și de clarificări publice are sens procedural, pe lângă mesajul politic.
Mircea Fechet a cerut nu doar semnale, ci și acțiune: rezilierea contractului și asumarea răspunderii de către cei care l-au semnat. Aceasta deschide o altă discuție: ce mecanisme de control există pentru a preveni transformarea drumurilor de gestionare în trasee privilegiate, cine verifică respectarea obligațiilor dezvoltatorilor pe termen lung și cum pot fi mobilizate instituțiile pentru a proteja interesele publice fără intervenții superficiale.
Raportarea faptelor în Parlament, imaginile publice și cererile de intervenție instituțională conturează o poveste care implică responsabilitate juridică, administrativă și publică pentru spațiile verzi. Când contracte vechi de peste 17 ani sunt invocate pentru a explica o situație actuală, devine evident că istoria administrației locale și a proiectelor imobiliare continuă să influențeze prezentul. Rămâne de urmărit modul în care autoritățile vor aplica legea și vor restabili funcția reală a drumului forestier, astfel încât pădurea să rămână dedicată gestionării durabile, nu un instrument al accesului privilegiat.
Mircea Fechet a cerut rezilierea contractului. Această solicitare aduce în prim-plan Pădurea Băneasa, bariera ridicată frecvent, imaginile publice și faptul că un dezvoltator nu și-a îndeplinit obligațiile timp de 17 ani. Cum se manifestă responsabilitatea instituțională în acest caz depinde de pașii concreți pe care îi vor întreprinde autoritățile: verificări administrative, posibile sancțiuni și decizii clare referitoare la acces. Voi ce părere aveți: ar trebui autoritățile să intervină imediat pentru reziliere sau e nevoie mai întâi de o anchetă amplă pentru a stabili toate responsabilitățile?
Fii primul care comentează