România se confruntă din nou cu o inflație ridicată și cu perspective economice sumbre pentru 2026, iar această discuție pornește de la datele recente și de analiza profesorului de economie Mircea Coșea privind cauzele și efectele. Din perspectivă istorică, economia românească a alternat între episoade de creștere rapidă și perioade de dezechilibru; prezentul interval, marcat de prețuri în creștere și de o putere de cumpărare redusă, aduce aminte de ciclurile în care ajustările structurale au fost amânate prea mult. Pe scurt, realitatea din 2025, cu o inflație anuală Eurostat de 8, 6% în septembrie, față de media UE de 2, 6%, conturează motive serioase de îngrijorare pentru anul următor.
Situația actuală nu este doar o statistică: România a raportat inflații oficiale de 13, 8% în 2022, 10, 4% în 2023 și 5, 6% în 2024, iar aceste variații nu au compensat pierderea puterii de cumpărare a populației. Coșea susține că măsurile Guvernului condus de Nicolae-Ionel Bolojan au efecte net negative asupra economiei și vor amplifica dezechilibrele în 2026. El anticipează că inflația va rămâne una dintre cele mai mari din Europa și că actuala guvernare, în forma ei, ar putea întreține sau chiar crește inflația, deoarece majorările de prețuri sporesc automat încasările bugetare nominale. Pe hârtie pare convenabil, dar în practică se traduce prin presiune asupra cetățenilor și firmelor.
Un factor structural esențial este costul energiei. România suportă unele dintre cele mai ridicate prețuri la energie din Europa, iar acest lucru se reflectă direct în costurile de producție și, în final, în prețurile la raft. Modernizarea și restructurarea producției energetice sunt posibile, dar necesită timp și investiții, nu se rezolvă într-un an. De aceea, Coșea nu se așteaptă la o atenuare semnificativă a acestei presiuni în 2026.
Pe plan fiscal, expertul nu crede că vom asista la majorări de taxe la nivel național, precum creșteri de TVA, deoarece acestea ar putea submina colectarea și ar stimula economia subterană. În schimb, el estimează o creștere semnificativă a taxelor și impozitelor locale: majorări ale impozitului pe locuințe, taxe pentru autovehicule și alte contribuții locale, ca răspuns la dificultățile bugetelor locale și la necesitatea acoperirii cheltuielilor care nu pot fi susținute integral din surse centrale.
Coșea avertizează că România nu va adera la OCDE în 2026 și că nu se vor îndeplini criteriile pentru adoptarea monedei euro în acel an. Chiar dacă există discursuri optimiste la nivel politic, realitățile tehnice și economice, deficit fiscal, dezechilibre structurale, inflație persistentă, fac aceste obiective improbabile pe termen scurt.
Impactul social al acestor evoluții este substanțial: clasa de mijloc va resimți puternic efectele în 2026. Pierderea puterii de cumpărare, eventualele tăieri ale unor sporuri sau venituri, majorările fiscale locale și valul de falimente care pot urma scumpirii energiei și a inputurilor de producție vor afecta atât veniturile salariale, cât și capacitatea întreprinderilor mici și mijlocii de a supraviețui. Coșea menționează creșterea rapidă a șomajului ca un semn că economia intră într-o zonă de criză internă, nu doar reacție la șocuri externe.
La raft, scumpirile vor continua și, cel mai probabil, vor depăși rata oficială a inflației pentru alimentele de bază. Principala contribuție nu vine din TVA, ci din costul energiei aplicat întregului lanț: producție, procesare, transport, depozitare. Importurile ridicate pentru alimente, peste 70% din consumul intern, conform observațiilor, sporesc vulnerabilitatea, deoarece dependența de furnizori externi transferă volatilitatea prețurilor către consumator.
În plus, fermierii români vor înfrunta o concurență tot mai acerbă, uneori neloială. Două elemente semnalate de Coșea vor intensifica presiunea asupra producției locale: importurile din Ucraina, facilitate de decizii de liberalizare vamală, și acordurile comerciale ale UE cu Mercosur, care pot aduce pe piața europeană produse mai ieftine din America Latină. În aceste condiții, fermierii români ar putea pierde teren, atât din cauza prețurilor mai mici, cât și a diferențelor de reglementare privind inputurile agricole.
Câteva cifre menționate: inflația raportată 2022–2024 (13, 8%; 10, 4%; 5, 6%) și rata anuală de 8, 6% în septembrie 2025 conform Eurostat, media UE 2, 6%. Aceste date ilustrează diferența de traiectorie dintre România și restul Uniunii și justifică necesitatea unor măsuri structurale reale, nu doar corecții temporare.
În concluzie: inflația de 8, 6% din septembrie 2025 și costul ridicat al energiei sunt doi factori concreți care conturează perspectivele pentru 2026; ei vor influența prețurile la alimente, cheltuielile locale și situația clasei de mijloc. Politici coerente pentru energia regenerabilă, reforme fiscale prudente și protecție pentru producătorii locali ar putea diminua efectele, dar implementarea cere timp și voință politică. Cum crezi că ar trebui prioritizate măsurile publice pentru a reduce presiunea asupra claselor vulnerabile în 2026?
Fii primul care comentează