Mulţi britanici peste 55 de ani simt că televiziunea contemporană îi neglijează, în ciuda faptului că ei petrec cel mai mult timp în faţa ecranului. Studiul Upper Third, realizat de reţeaua de canale Freeview Great!, parte a Narrative Entertainment, arată că cei 22 de milioane de britanici din această grupă de vârstă resimt o lipsă de atenţie din partea producătorilor şi advertiserilor TV.
De când televizorul a devenit centrul sufrageriei, generaţiile mai în vârstă au construit ritualuri în jurul lui: seriale de seară, emisiuni pentru întreaga familie, pauze de reclame recitate pe de rost. Acum, în era streamingului şi a ratingurilor concentrate pe tineri, mulţi dintre aceşti telespectatori se simt „lăsaţi în urmă”. Raportul indică că peste o pătrime (26%) dintre cei peste 55 de ani se simt ignoraţi, deşi urmăresc, în medie, trei ore şi 42 de minute de TV pe zi, mai mult decât orice altă categorie de vârstă. Nu pare oare ironic? Sunt cei mai loiali, dar nu şi cei mai reprezentaţi.
Nostalgia rămâne un liant puternic: două treimi dintre britanici apreciază emisiunile clasice, iar cei mai mari admiratori ai „TV-ului de odinioară” sunt bărbaţii între 55 şi 64 de ani, unde procentul urcă la 76%. Totuşi, mulţi sunt nemulţumiţi de grilele actuale, care par să favorizeze reality-show-urile şi producţiile orientate spre public tânăr. Jumătate dintre persoanele peste 55 de ani consideră că programele sunt concepute pentru tineri, iar două treimi privesc cu mai multă afecţiune emisiunile pe care le urmăreau în trecut decât pe cele difuzate acum, dorindu-şi revenirea clasicilor la televizor (66%).
Situaţia pe canalele terestre e grăitoare: în ultima săptămână, cele cinci posturi terestre au difuzat doar nouă programe clasice, ceea ce reprezintă sub 5% din totalul programelor. Lipsa de reprezentare este vizibilă şi la extreme: 39% dintre persoanele de peste 75 de ani spun că se simt şterse de pe ecran, iar 89% dintre femeile peste 75 de ani consideră că portretizările lor sunt negative. Reclamele nu stau mai bine: 57% observă stereotipuri simpliste despre vârstnici, iar 60% cred că apar prea multe mesaje legate de sfârşitul vieţii. În acelaşi timp, televiziunea rămâne un companion important: 45% dintre cei peste 55 de ani se bazează pe TV pentru companie, cu un efect mai pronunţat în rândul femeilor de peste 75 de ani. Mulţi preferă difuzarea tradiţională pentru obişnuinţă, confort şi accesibilitate, unii respingând avalanşa de opţiuni oferite de serviciile de streaming.
Kate Gartland, directorul de marketing al Great!, afirmă că publicul cel mai loial nu e tânăr şi că, totuşi, este ignorat de broadcasterii moderni. Mesajul ei este clar: canalul Great! îşi alege programele pentru a celebra emisiunile pe care le doresc telespectatorii maturi şi le difuzează aşa cum îşi doresc aceştia. TV-ul, adaugă ea, este pentru divertisment, pentru adunarea oamenilor şi, deseori, pentru companie, nu doar pentru Love Island şi First Dates.
Analiza datelor scoate în relief teme mai largi: cine stabileşte ce e „relevant” la TV, cum modelează publicitatea imaginea vârstnicilor şi ce pierdem cultural când înlăturăm din grilă producţiile care au format generaţii. Datele concrete, 22 milioane de telespectatori peste 55 de ani, 3 ore şi 42 de minute pe zi, 66% care doresc revenirea clasicilor, sub 5% program clasic în ultima săptămână, arată că problema nu e doar emoţională, ci şi structurală. Redeschiderea dialogului între producători, agenţii de publicitate şi audienţă ar putea duce la schimbări reale: mai multă diversitate de programe, portretizări mai realiste şi reclame mai atente la diversitatea de vârstă.
Great! alege să acopere un gol de pe piaţă şi demonstrează că există audienţă pentru conţinut clasic; rămâne de văzut dacă restul industriei îşi va regândi priorităţile. Crezi că televiziunile comerciale vor readuce mai mult conţinut clasic sau vor continua să parieze pe publicul tânăr?
Fii primul care comentează